Evanghelia după Sfântul Ioan

ISUS - PÂINEA VIEȚII

Înmulțirea pâinilor
(Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17)

Capitolul 6

¹ După acestea, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei ^a. ² Îl urma o mulțime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. ³ Isus s-a urcat pe munte și s-a așezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴ Iar Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
     ⁵ Ridicându-și ochii și văzând că o mulțime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: "De unde vom cumpăra pâini ca aceștia să mănânce?" ⁶ Însă spunea aceasta ca să-l pună la încercare; de fapt, el știa ce avea de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: "Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucățică". ⁸ Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: ⁹ "Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești ^b. Însă ce sunt acestea pentru atâția?" ¹⁰ Isus a zis: "Faceți-i pe oameni să se așeze!" În locul acela era multă iarbă. Așadar, s-au așezat bărbații, în număr cam de cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile și, mulțumind, le-a dat celor așezați; la fel și din pești, cât a voit fiecare.
     ¹² Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: "Adunați bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic". ¹³ Așadar, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu bucăți care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz.
     ¹⁴ Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: "Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!" ^c. ¹⁵ Așadar, cunoscând că au de gând să vină și să-l ia cu forța ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Isus umblă pe apă
(Mt 14,22-27; Mc 6,45-52)

    ¹⁶ Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare ¹⁷ și, urcându-se într-o barcă, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe țărmul celălalt al mării. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei. ¹⁸ Marea era agitată pentru că sufla un vânt puternic. ¹⁹ Când au ajuns la douăzeci și cinci - treizeci de stadii ^d, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de barcă. I-a cuprins frica, ²⁰ dar el le-a zis: "Eu sunt. Nu vă temeți!" ²¹ Atunci au voit să-l ia în barcă și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.

Discursul despre pâinea vieții

    ²² A doua zi, mulțimea care stătea pe țărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă și că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. ²³ Alte bărci din Tiberiada ^e au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. ²⁴ Așadar, când a văzut mulțimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat și ei în bărci și au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus. ²⁵ Găsindu-l pe țărmul celălalt al mării, i-au spus: "Rabbi, când ai ajuns aici?" ²⁶ Isus a răspuns și le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. ²⁷ Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său.
     ²⁸ Atunci i-au zis: "Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?" ²⁹ Isus a răspuns și le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeți în cel pe care l-a trimis el".
     ³⁰ Iar ei i-au spus: "Ce semn faci tu ca să vedem și să credem în tine? Ce înfăptuiești? ³¹ Părinții noștri au mâncat mană ^f în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer". ³² Atunci Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată. ³³ Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă viață lumii".
     ³⁴ Ei i-au zis: "Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!" Isus le-a spus: ³⁵ "Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată. ³⁶ Dar eu v-am spus: «M-ați văzut și nu credeți». ³⁷ Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, ³⁸ căci m-am coborât din cer nu ca să fac voința mea, ci voința celui care m-a trimis; ³⁹ și aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni ^g dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. ⁴⁰ Pentru că aceasta este voința Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul și crede în el să aibă viața veșnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă".
     ⁴¹ Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: "Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer" ⁴² și spuneau: "Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?"
     ⁴³ Isus a răspuns și le-a zis: "Nu mai murmurați între voi! ⁴⁴ Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵ Este scris în profeți: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la mine. ⁴⁶ Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viața veșnică. ⁴⁸ Eu sunt pâinea vieții. ⁴⁹ Părinții voștri au mâncat mana în pustiu și au murit. ⁵⁰ Aceasta este pâinea care se coboară din cer: ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. ⁵¹ Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii".
     ⁵² Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: "Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?" ⁵³ Dar Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. ⁵⁴ Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵ Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. ⁵⁶ Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el. ⁵⁷ Așa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel și cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. ⁵⁸ Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci".
     ⁵⁹ Acestea le-a spus, în timp ce învăța în sinagoga din Cafarnaum.

Reacții la cuvintele lui Isus

    ⁶⁰ Când au auzit, mulți dintre discipolii lui au zis: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?" ⁶¹ Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Vă scandalizează acest lucru? ⁶² Dar dacă l-ați vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? ⁶³ Duhul este acela care dă viața, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. ⁶⁴ Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" De fapt, Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este acela care îl va trăda. ⁶⁵ Și le-a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl".
     ⁶⁶ După aceasta, mulți dintre discipolii lui s-au retras și nu mai mergeau cu el. ⁶⁷ Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: "Nu cumva vreți să plecați și voi?" ⁶⁸ Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, ⁶⁹ iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu". ⁷⁰ Isus le-a răspuns: "Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!" ⁷¹ De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, unul dintre cei doisprezece, avea să-l trădeze.

 

Note de subsol

---

^a Lacul Genezaret mai era numit Marea Galileii sau Marea Tiberiadei, datorită dimensiunilor sale: 23/11 km, adâncimea maximă 45 m, cu o suprafaţă de 165 km2 , la 212 m sub nivelul mării. Având forma de liră, evreii îi spun dintotdeauna (Num 34,11; Ios 11,2) Yam Kinneret (Marea Lirei), iar arabii: Bahr at-Tabariya (Lacul Tiberiadei).
^b Sfinţii părinţi interpretează scena înmulţirii pâinilor în mod simbolic: "cele cinci pâini" simbolizează cele cinci cărţi ale lui Moise; pâinile sunt "de orz" pentru a arăta că Legea lui Moise este acoperită cu o coajă care nu permite înţelegerea tainelor; le-a adus "un copil" - semnul imaturităţii oamenilor VT; iar cei "cinci mii de bărbaţi", flămânzi, reprezintă poporul lui Israel în aşteptarea lui Mesia.
^c Pe baza textelor din Dt 18,15.18, aşteptarea mesianică se concentrează asupra figurii unui profet legislator (ca Moise) şi erou eliberator (ca fraţii Macabei). Figura profetului-mesia este cunoscută şi de comunitatea de la Qumran. Această aşteptare a dus uneori la apariţia unor falşi mesia care au provocat insurecţii bazate pe fanatism religios, scoţând poporul în pustiu, promiţând că acolo Dumnezeu va arăta "semnele" eliberării. Identificarea populară a lui Isus cu figura "profetului" este atestată şi în celelalte evanghelii (Mt 21,11; Mc 6,15; Lc 7,16).
^d Un stadion = 185 m. Deci erau cam la 5-6 km, în mijlocul lacului.
^e Construit pe ruinele vechii cetăţi Rakat (Ios 19,35), în anul 29 d.C., de către Irod Antipa, oraşul poartă numele împăratului Tiberiu. Era locuit de păgâni, de aceea Isus l-a evitat.
^f Este o transcriere literală a exclamaţiei israeliţilor în pustiu, la vederea hranei date de Domnul (Ex 16,4-15): man-hu = ce este aceasta?
^g Deşi termenul grec este la neutru singular, dând o mai puternică forţă colectivă, ca şi la începutul v. 37, în acest context, multe traduceri folosesc o formă personală. Altfel, textul ar suna: să nu se piardă nimic din ceea ce mi-a dat de la el.