A DOUA CĂLĂTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM
Vindecarea paraliticului de la Betesda
Capitolul 5
1 După acestea, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor
a, era o piscină, numită în evreiește Betesda
b, care avea cinci porticuri.
3 Sub acestea zăceau o mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, paralizați
c.
4 d.
5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani.
6 Văzându-l zăcând și știind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: "Vrei să te faci sănătos?"
7 Bolnavul i-a răspuns: "Doamne, nu am nici un om ca să mă dea în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea".
8 Isus i-a zis: "Ridică-te, ia-ți targa și umblă!"
9 Și, îndată, omul s-a vindecat, și-a luat targa și umbla.
Dar ziua aceea era sâmbăta.
10 Așadar, iudeii i-au spus celui vindecat: "Este sâmbătă și nu-ți este permis să-ți duci targa".
11 Dar el le-a răspuns: "Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ți targa și umblă!»
12 Ei l-au întrebat: "Cine este omul care ți-a zis: «Ia-o și umblă!»?"
13 Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulțime.
14 Mai târziu, Isus l-a găsit în templu și i-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău".
15 Omul a plecat și le-a dat de știre iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat.
16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.
17 Dar Isus le-a răspuns: "Tatăl meu lucrează până acum; lucrez și eu!"
18 Pentru aceasta, iudeii căutau și mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că nu ținea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.
Autoritatea divină a Fiului 19 Așadar, Isus a răspuns și le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face și Fiul la fel.
20 Pentru că Tatăl îl iubește pe Fiul și îi arată toate câte le face și-i va arăta lucruri și mai mari decât acestea, ca să vă mirați.
21 După cum Tatăl învie morții și le dă viață, la fel și Fiul dă viață celor cărora vrea să le dea.
22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului,
23 pentru ca toți să-l cinstească pe Fiul așa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinstește pe Fiul, nu-l cinstește pe Tatăl care l-a trimis.
24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu și crede în cel care m-a trimis are viața veșnică și nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viață.
25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul - și chiar acum este - când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi,
26 căci, după cum Tatăl are viața în sine, tot așa i-a dat și Fiului să aibă viața în sine
27 și i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului.
28 Nu vă mirați de aceasta, pentru că vine ceasul în care toți cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui.
29 Și vor ieși spre învierea vieții cei care au făcut binele, iar cei care au săvârșit răul, spre învierea judecății.
30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voința mea, ci voința celui care m-a trimis.
Mărturii în favoarea lui Cristos 31 Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată.
32 Este un altul care dă mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată.
33 Voi ați trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiți.
35 El era făclia care arde și luminează, iar voi ați voit să vă bucurați un ceas la lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc - aceste lucruri pe care le fac - dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37 Și Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-ați ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-ați văzut chipul.
38 Și nu aveți cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeți în cel pe care el l-a trimis.
39 Voi cercetați Scripturile, căci credeți că aveți în ele viața veșnică! Și tocmai ele dau mărturie despre mine.
40 Dar nu vreți să veniți la mine ca să aveți viață.
41 Eu nu primesc mărire de la oameni,
42 însă v-am cunoscut: nu aveți iubirea lui Dumnezeu în voi.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu și nu m-ați primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-ați fi primit.
44 Cum puteți crede voi, care primiți mărire unul de la altul, și nu căutați mărirea care vine numai de la Dumnezeu?
45 Să nu credeți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care ați sperat.
46 Dacă ați fi crezut în Moise, ați fi crezut și în mine, căci el despre mine a scris.
47 Dar dacă nu credeți în cele scrise de el, cum veți crede în cuvintele mele?"
Note de subsol
a Poartă a cetăţii, în partea de nord-est a Ierusalimului, restaurată de Nehemia (Neh 3,1), cunoscută astăzi ca Poarta Leilor sau Poarta sfântului Ştefan.
b Lit.: casa milei sau casa celor două bazine. Erau două bazine săpate în stâncă pentru colectarea apei de izvor şi de ploaie. Dimensiunile bazinului de la nord erau de 40/50 m, iar ale celui de la sud, de 48/57 m, cu o adâncime maximă de 14 m. Erau despărţite printr-un zid gros de 6,5 m. Pe părţile laterale şi pe zidul dintre bazine, Irod cel Mare a construit cinci porticuri. Resturile arheologice ale piscinei se află lângă biserica "Sfânta Ana". Multe manuscrise importante prezintă variaţii de nume: Betsaida (cunoscută localitate lângă lacul Genezaret), sau Betsada (după Iosif Flaviu).
c Câteva manuscrise adaugă: care aşteptau agitarea apelor.
d V. 4 lipseşte din manuscrisele cele mai importante şi din majoritatea traducerilor (cu excepţia BJ). Probabil, a fost introdus pentru a explica v. 7. Forma cea mai frecventă a versetului este: Pentru că îngerul Domnului cobora (unele variante au se spăla) din când în când în piscină şi agita apa. Primul care cobora după agitarea apei se vindeca de orice fel de boală ar fi zăcut.