Evanghelia după Sfântul Ioan

Nunta din Cana

Capitolul 2

¹ În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana ^a Galileii și mama lui Isus era acolo. ² A fost invitat la nuntă și Isus cu discipolii lui. ³ Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin". ⁴ Dar Isus i-a spus: "Ce ne privește pe mine și pe tine ^b, femeie; ^c încă nu a venit ceasul ^d meu". ⁵ Mama lui Isus a spus slujitorilor: "Faceți tot ce vă va spune". ⁶ Erau acolo șase vase de piatră ^e puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sută douăzeci de litri ^f. ⁷ Isus le-a zis: "Umpleți vasele cu apă!" Iar ei le-au umplut până sus. ⁸ Atunci le-a zis: "Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!" ^g Ei i-au dus. ⁹ Când a gustat stolnicul apa devenită vin - și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră știau - stolnicul l-a chemat pe mire ¹⁰ și i-a spus: "Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun ^h, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ținut vinul cel mai bun până acum!" ¹¹ Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.
     ¹² După aceea, a coborât la Cafarnaum el, mama lui, frații ⁱ săi și discipolii și au rămas acolo câteva zile.


PRIMA CĂLĂTORIE LA IERUSALIM

Alungarea vânzătorilor din templu
(Mt 21,12-13; Mc 11,15-17; Lc 19,45-46)
    ¹³ Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. ¹⁴ Și a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând acolo. ¹⁵ Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toți din templu, la fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și a răsturnat mesele, ¹⁶ iar celor care vindeau porumbei le-a zis: "Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie". ¹⁷ Discipolii lui și-au adus aminte că fusese scris: Zelul pentru casa ta mă mistuie.
     ¹⁸ Așadar, l-au întrebat iudeii și i-au zis: "Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?" ¹⁹ Isus le-a răspuns: "Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!" ²⁰ Așadar, i-au zis iudeii: "Acest templu a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu îl vei ridica în trei zile?" ²¹ Însă el vorbea despre templul trupului său. ²² Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus.


Reacții la alungarea vânzătorilor din templu

    ²³ Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui, mulți, văzând minunile pe care le făcea, au crezut în numele lui. ²⁴ Dar Isus nu se încredea în ei pentru că el îi cunoștea pe toți. ²⁵ Și nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoștea ce era în om.

 

Note de subsol

---

^a Tradiţia creştină identifică localitatea Cana cu Kfar Kanna, la 6 km nord-est de Nazaret, unde se află, din evul mediu, o biserică în amintirea minunii săvârşite de Isus. Unii biblişti, pe baza mărturiilor sfinţilor părinţi, susţin că ar fi vorba de localitatea Kanna el-Gelil, la 13 km nord de Nazaret, deoarece numele este mai apropiat de cel din Evanghelie.
^b Expresia este o traducere a formulei ebraice: Ce este între mine şi tine? Traducerea poate avea două sensuri: "Ce ai cu mine?" (Mc 1,24 şi 5,7) sau "Ce mă priveşte? Nu mă interesează!" Cu siguranţă nu există un conflict între Isus şi Maria şi nici nu înseamnă că Isus nu vrea să se implice în situaţie (de fapt, va interveni). Cel mai bine se poate înţelege această expresie ca o divergenţă de perspectivă în rezolvarea dificultăţii apărute: i se cere remedierea unei situaţii neplăcute, cu o motivaţie umană. Isus săvârşeşte minunea în planul misiunii sale mesianice şi are o motivaţie şi o semnificaţie mult mai profundă.
^c Într-adevăr, surprinde în gura unui fiu apelativul dat mamei sale: "femeie!" Cu siguranţă, nu este lipsit de respect (In 19,26), nici nu are ton de mustrare şi nici nu este o negare a maternităţii Mariei. La începutul activităţii mesianice, Isus pune pe un plan secundar relaţiile naturale de familie, aşa cum o cere şi de la discipolii săi (Mt 19,29).
^d Ceasul lui Isus este o temă fundamentală în toată Evanghelia după sfântul Ioan şi se referă la moartea lui pe cruce şi la înălţarea în glorie.
^e Folosirea vaselor de piatră era în conformitate cu Legea lui Moise cu privire la puritatea rituală (Lev 11,29-38). Vasele din piatră puteau să redevină pure prin simpla spălare, spre deosebire de cele din lut care trebuiau sparte.
^f Lit.: de două sau trei măsuri. O "măsură" (metretes) era o unitate de măsură a capacităţii vaselor pentru lichide, echivalentă cu 39,5 l.
^g Termenul grec architriklinos se referă la organizatorul sau responsabilul mesei. Putea să fie un sclav sau un oaspete care nu făcea parte din familie.
^h Unii sfinţi părinţi interpretează vinul cel mai bun adus de Isus ca fiind evanghelia mântuirii în contrast cu apa - Legea iudaică.
ⁱ Vezi n. Mt 12,46.