Evanghelia după Sfântul Ioan

Capitolul 12

1. Cu șase zile înainte de Paști, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr, pe care Isus îl înviase din morți.
2. Au pregătit acolo pentru el o cină; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el.
3. Atunci, Maria a luat un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și i le-a șters cu părul ei. Și casa s-a umplut cu parfumul miresmei.
4. Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui - cel care avea să-l trădeze - a spus:
5. "De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?"
6. Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoț: întrucât el ținea punga cu bani, fura din ce se punea în ea.
7. Atunci Isus a spus: "Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta.
8. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna".
9. Atunci o mare mulțime dintre iudei a aflat că este acolo și a venit nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morți.
10. Arhiereii voiau să-l ucidă și pe Lazăr,
11. pentru că mulți iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
12. În ziua următoare, mulțimea numeroasă, care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,
13. a luat ramuri de palmier, a ieșit în întâmpinarea lui și striga: "Osana! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel!"
14. Isus, găsind un măgăruș, s-a așezat pe el, după cum este scris:
15. Nu te teme, fiică a Sionului, iată, regele tău vine așezat pe un mânz de măgar.
16. La început, discipolii lui n-au înțeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre el și că au făcut aceasta pentru el.
17. Așadar, mulțimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți, dădea mărturie.
18. De aceea i-a ieșit mulțimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul aceasta.
19. Atunci, fariseii au zis unii către alții: "Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!"
20. Printre cei care au urcat să se închine de sărbători erau unii greci.
21. Aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat: "Domnule, vrem să-l vedem pe Isus".
22. Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Filip au venit și i-au spus lui Isus.
23. Isus le-a răspuns: "A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat.
24. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult.
25. Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică.
26. Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27. Acum sufletul meu este tulburat și ce voi spune: Tată, salvează-mă de ceasul acesta? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta.
28. Tată, preamărește numele tău!" Atunci a venit o voce din cer: "L-am preamărit și iarăși îl voi preamări".
29. Mulțimea, care stătea acolo și care auzise, spunea că a fost un tunet; alții ziceau: "Un înger i-a vorbit".
30. Isus a răspuns: "Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi.
31. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară,
32. iar eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine".
33. Spunea aceasta ca să arate de ce moarte avea să moară.
34. Atunci mulțimea a răspuns: "Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poți tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?"
35. Dar Isus le-a zis: "Încă puțin timp mai este lumina cu voi. Umblați cât timp aveți lumina ca să nu vă prindă întunericul. Cine umblă în întuneric nu știe unde merge.
36. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină ca să deveniți fiii luminii". Necredința iudeilor Isus a spus acestea și, plecând, s-a ascuns de ei.
37. Deși a făcut atâtea semne înaintea lor, totuși ei nu au crezut în el,
38. ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese profetul Isaia: Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi și cui i s-a descoperit brațul Domnului?
39. Isaia a spus, de asemenea, de ce nu puteau să creadă:
40. Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec.
41. Isaia a spus aceasta pentru că a văzut gloria lui și a vorbit despre el.
42. Cu toate acestea, chiar și mulți dintre conducători au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu o spuneau deschis, ca nu cumva să fie excluși din sinagogă,
43. căci iubeau mai mult cinstea oamenilor decât cinstea lui Dumnezeu.
44. Atunci Isus a strigat și a zis: "Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis
45. și cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis.
46. Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.
47. Dacă cineva aude cuvintele mele și nu le păzește, eu nu-l judec, pentru că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Cine mă respinge și nu primește cuvintele mele își are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă,
49. pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc și ce să spun.
50. Și știu că porunca lui este viață veșnică. Așadar, ceea ce spun eu, așa spun cum mi le-a spus Tatăl".

Ungerea lui Isus în Betania
(Mt 26,6-13; Mc 14,3-9)

Capitolul 12