1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Faptele Apostolilor

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 2

    1. din Frigia și Pamfilia, din Egipt și din părțile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere,

Capitolul 13

    1. Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.

II. MĂRTURIA APOSTOLILOR LA IERUSALIM

Coborârea Duhului Sfânt

Capitolul 2

10 din Frigia g și Pamfilia h, din Egipt și din părțile Libiei, care sunt aproape de Cirene i, romani în trecere,

V. PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ

Paul și Barnaba sunt trimiși în misiune

Capitolul 13



Paul și Barnaba la Antiohia Pisidiei

    13 Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei g. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.

 

Note de subsol


g Frigia - ţinut în partea central-vestică a Turciei de astăzi, având ca principale oraşe cunoscutele centre creştine: Hierapolis, Colose, Laodiceea.
h Pamfilia - ţinut în sudul Turciei de azi; oraşe importante: Perge şi Atalia. Existau în Pamfilia comunităţi iudaice din timpul Macabeilor (1Mac 15,23).
i Cirene - capitala Cirenaicii, pe ţărmul de nord al Africii, pe teritoriul actual al Libiei. În timpul NT, exista aici un puternic centru iudaic. Era patria lui Simon, care a purtat crucea lui Isus (Mt 27,32 şi textele paralele) şi a lui Lucius, profet şi învăţător în Antiohia (Fap 3,1).
g Spre deosebire de "temătorii de Dumnezeu" (Fap 10,2), care simpatizau iudaismul, fără a ajunge la practicarea rituală a Legii, prozeliţii, şi ei oameni de origine neebraică, acceptând circumcizia, erau consideraţi membri ai poporului ales (Mt 23,15). Cu ocazia sărbătorilor principale, veneau în pelerinaj şi evreii răspândiţi printre popoarele enumerate de sfântul Luca.
Limba folosită în liturgia de la templu era aramaica (Legea era citită în ebraică), limbă pe care şi peregrinii o înţelegeau. Faptul miraculos este că acum îi aud simultan pe apostoli vorbind chiar în dialectele vorbite în ţările lor de rezidenţă.
Corespunde cu ora nouă dimineaţa. Vezi n. Mt 20,3.
În unele manuscrise este omis: Ioel.
Unele manuscrise au singularul, altele omit: în zilele acelea.
Câteva manuscrise omit: iar ei vor profetiza.
Acelaşi grup de manuscrise omite: sânge şi foc şi nor de fum.
În unele manuscrise avem: durerile hadesului. Termenul grec hades traduce aici ebraicul sheol = locuinţa morţilor. În textul ebraic, termenul tradus de LXX cu: dureri înseamnă "legături". De aceea, unele traduceri moderne au: legăturile morţii.
Lit.: hades.
În unele manuscrise se adaugă: prin mâinile, altele au: Prin apostoli se înfăptuiau în Ierusalim multe minuni şi semne, de aceea o teamă mare îi cuprindea pe toţi oamenii.
Unele manuscrise omit: împreună.
Lit.: la un loc; unele manuscrise adaugă: în Biserică.
Poarta cea Frumoasă nu poate fi identificată cu siguranţă. Ar putea fi poarta dintre curtea păgânilor şi curtea femeilor sau dintre curtea femeilor şi curtea bărbaţilor.
În unele manuscrise importante lipseşte: ridică-te şi, dar apare în foarte multe manuscrise.
Unele manuscrise au următoarea variantă: Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob... Unii traducători (BJ, RSV, TOB, traducerea Patriarhiei Române 1982, Cornilescu) consideră că acesta ar fi textul originar. Dar nu i se poate nega autorului dreptul de a cita ad litteram un text din Ex 3,6, fidelitate arătată şi de evanghelişti (Lc 20,37; Mt 22,32; Mc 12,26; Fap 7,32).
Lit.: de la faţa Domnului.
Multe manuscrise adaugă: părinţilor voştri.
Unele manuscrise omit: vostru.
Unele manuscrise au: noştri.
Câteva manuscrise importante au: arhiereii în loc de: preoţii.
Unele manuscrise în loc de: Ioan, au: Ionatan. Aceşti doi arhierei, Ioan şi Alexandru, nu sunt cunoscuţi nici din NT, nici din literatura extrabiblică. Ionatan ar putea fi unul dintre fiii lui Anna, care a fost mare preot între anii 36-37 d.C.
Multe manuscrise au: bătrâni ai lui Israel, altele: bătrâni ai poporului lui Israel.
Lit.: Acesta.
Câteva manuscrise adaugă: şi în nimeni altul omul acesta stă astăzi.
Împotriva lui Cristos ("Unsul") au complotat popoarele păgâne, reprezentate de Pilat, şi triburile lui Israel, reprezentate de Irod.
Obiceiul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. În cadru juridic, era un gest prin care se renunţa la dreptul de proprietate, iar cel care punea piciorul deasupra (peste o persoană sau bunuri) devenea noul proprietar.
Etimologic, Barnaba înseamnă "fiul lui Naba". Semnificaţia pe care o alege sfântul Luca (Fiul Mângâierii) este interpretată de unii exegeţi ca expresie a bucuriei apostolilor că era primul levit convertit la creştinism şi avea un spirit împăciuitor (Fap 9,27; 11,22-24).
Expresia to genei poate însemna că Barnaba s-a născut în Cipru sau că familia lui provine din Cipru.
Este transcrierea greacă a ebraicului Hannania, care înseamnă "Dumnezeu este îndurător".
Numele vine de la piatra preţioasă safir şi înseamnă în aramaică "cea frumoasă".
Câteva manuscrise foarte vechi au: ispitit, în loc de: umplut.
Verbul grec peirazo arată aici, ca şi în multe locuri din LXX şi NT, acţiunea omului care îl pune pe Dumnezeu la încercare pentru a vedea dacă într-adevăr este atotputernic, dacă, de exemplu, vede păcatul şi îl lasă nepedepsit (Fap 15,10; Ev 3,9).
În greaca NT, un verb la pasiv însoţit de un dativ poate indica subiectul logic al acţiunii. Alţii traduc: Numărul celor care credeau în Domnul...
Multe manuscrise vechi au forma pozitivă, şi nu interogativă.
Codicele Vaticanus (sec. al IV-lea) are: noi suntem martori pentru aceasta; alte manuscrise au: noi suntem martorii lui.
Gamaliel este unul dintre cei mai cunoscuţi rabini. Aici este vorba de Gamaliel (în ebraică = recompensa lui Dumnezeu) cel Bătrân, care era fiul sau nepotul lui Hillel, şi care a activat între anii 25-50 d.C. Este maestrul sfântului Paul (Fap 22,3), cunoscut pentru erudiţia şi spiritul său pacific. În Mishna se spune despre el: "O dată cu moartea lui Raban Gamaliel cel Bătrân, s-a terminat respectul adevărat faţă de Lege şi au dispărut puritatea şi cumpătarea". Celălalt Gamaliel este nepotul acestuia şi este cunoscut pentru activitatea sa din jurul anilor 90 d.C.
Lit.: Înainte de zilele acestea.
Câteva manuscrise vechi omit: toţi.
Spre deosebire de evanghelii, unde termenul se referea la grupul restrâns al celor care-l urmau pe Isus, în Faptele Apostolilor (în partea centrală), termenul de "discipol" îi indică pe cei care aderă la creştinism, fie de origine păgână, fie iudaică.
Eleniştii erau iudeo-creştini care vorbeau greceşte, proveneau din diaspora ebraică şi citeau Biblia la celebrările din sinagogă în limba greacă.
Asistenţa organizată a săracilor era instituţionalizată deja înainte de NT. Sunt cunoscute două forme: quppâ: din "casa săptămânii" erau distribuite săracilor din localitate sume de bani pentru paisprezece mese pe săptămână; tamhuy: zilnic se distribuia "supa" pentru săracii proveniţi din alte localităţi.
Toate aceste nume sunt de origine greacă: Ştefan = coroană; Filip = iubitor de cai; Prochor = dirijor; Nicanor = biruitorul oamenilor; Timon = venerabil; Parmenas = cel care rămâne; Nicolae = biruitorul poporului. Cu excepţia lui Ştefan şi Filip, ceilalţi diaconi nu mai apar în NT.
Liberţii provin din evreii deportaţi la Roma de Pompei în 63 î.C., care au fost eliberaţi de sclavie. Cirenenii şi alexandrinii sunt evreii care provin din diaspora din Nordul Africii. "Cilicia" este ţinutul de origine al sfântului Paul, iar "Asia" este înţeleasă aici ca una dintre provinciile romane şi nu toată Asia Mică.
Unele manuscrise omit: acestui.
Lit.: Bărbaţi fraţi.
Lit.: nici cât un picior.
Unele manuscrise au: Emor al lui Sihem, considerând că Emor este fiul lui Sihem. Alte manuscrise au: ai lui Emor, care sunt în Sihem.
Unele manuscrise au: pe care a promis-o, altele: pe care a jurat-o.
În multe manuscrise lipseşte: peste Egipt.
Câteva manuscrise importante omit: noştri.
Lit.: frumos lui Dumnezeu. Expresia este traducerea literală a superlativului ebraic: "extraordinar, divin de frumos". Un exemplu de astfel de superlativ este în Iona 3,3 (cetate mare lui Dumnezeu = extraordinar de mare).
Multe manuscrise au: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.
Lit.: dezleagă-ţi încălţămintea picioarelor. În mod obişnuit, orientalii poartă sandale legate cu curele de gleznă. Este un fapt comun acela de a se descălţa la intrarea într-un loc sacru.
Lit.: prin mâna îngerului.
Deşi cele mai multe manuscrise vechi au: pentru casa lui Iacob, întrucât sensul devine foarte dificil, urmând cele mai bune traduceri actuale (RSV, TEV, TOB), am ales varianta mai puţin atestată în manuscrise.
Lit.: necircumcişi cu inimile şi urechile.
Lit.: stând în picioare. Spre deosebire de Ps 110,1, unde Fiul este aşezat la dreapta lui Dumnezeu, în contextul nostru expresia poate fi înţeleasă: 1) Isus iese în întâmpinarea martirului; 2) Isus este judecător în tribunalul ceresc care condamnă Israelul şi orientează apostolatul Bisericii spre popoarele păgâne; 3) Isus este apărătorul celui care dă mărturie despre el în faţa oamenilor. Ultima interpretare este susţinută de Evanghelia după sfântul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34).
Sfântul Luca nu foloseşte aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinţei de condamnare la moarte după legea iudaică, ci foloseşte verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidenţă actul ilegal al iudeilor care îl linşează pe Ştefan.
Verbul grec koimaomai = a adormi, la pasiv este un eufemism pentru "a muri", cu o nuanţă de credinţă: a adormi în Domnul.
Expresia este greu de interpretat şi bibliştii nu au ajuns la o soluţie satisfăcătoare. Se pare că ar fi o exclamaţie de uimire în faţa puterii oculte cu care acţiona Simon.
Multe manuscrise adaugă: Sfânt.
Termenul tradus prin miazăzi poate însemna şi "timpul amiezii". Aici, însoţit de o prepoziţie de direcţie, indică sudul. Totuşi unii mai traduc cu: amiază, pentru a justifica menţiunea că drumul era pustiu.
Gaza, veche cetate filisteană, a fost distrusă în anul 95 î.C. de Alexandru Ianeu, apoi reconstruită de Irod. Se situa pe drumul comercial principal care leagă Asia de Egipt.
Candace nu este un nume de persoană, ci un titlu aplicat reginei în regatul Meroe, de pe Nil, în Sudanul actual. Acest titlu este cumva asemănător cu cel de faraon dat conducătorilor Egiptului antic.
Autorul nu-l citează exact pe Isaia; intenţia lui este aceea de a pune în evidenţă învierea lui Isus şi creşterea numărului creştinilor.
Termenul grec hydor poate indica un râu (Mc 1,10; Mt 3,16), piscină (Iac 5,3) sau lac (Lc 8,24). După tradiţie, Fântâna lui Filip s-ar afla la Ain Dihweh, pe drumul dintre Hebron şi Ierusalim.
Câteva manuscrise introduc v. 37: Atunci Filip i-a spus: "Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit". Iar el a răspuns: "Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu". Nu apare în manuscrisele vechi, până în sec. al VI-lea.
Azot, este forma greacă a numelui localităţii Ashdod, una dintre cele cinci cetăţi principale ale filistenilor. Se află la 32 km sud de Tel Aviv, pe ţărmul mării, fiind al doilea port important în Palestina.
Cezareea, este o cetate situată la 50 km nord de Tel Aviv şi 30 km sud de Haifa. Era capitala politică a Palestinei, unde îşi avea reşedinţa procuratorul roman. A fost construită în 19-9 î.C. de Irod. Mai este numită Cezareea Maritimă pentru a se distinge de Cezareea lui Filip.
Damasc este capitala Siriei, aşezată într-o oază în partea de sud-est a Siriei, la întretăierea principalelor drumuri comerciale, la 250 km de Ierusalim. Aici era un puternic centru ebraic, distrus după războiul din 70 d.C., când au fost masacraţi în Damasc 18.000 de evrei.
Lit.: cale.
Câteva manuscrise introduc aici, probabil după Fap 26,14: "Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în ţepuşă". 6 Iar el, tremurând şi plin de frică, a spus: "Doamne, ce vrei să fac?" Domnul i-a spus...
Strada Dreaptă era una dintre cele două străzi principale, care străbătea de la vest la est Damascul. În perioada romană, această stradă avea la capete două porţi, iar de o parte şi de alta, câte un rând de coloane.
Tars - vechi oraş (menţionat din sec. al IX-lea î.C.) în partea de sud a Turciei actuale, la cca 20 km de Marea Mediterană, la poalele Munţilor Taurus. Era un puternic centru comercial şi cultural (avea o renumită şcoală stoică). În perioada romană era capitala Ciliciei, declarat ca oraş liber de Marc Antoniu şi August.
Ca şi în v. 11, autorul foloseşte un termen greu de tradus pentru contextul nostru: skeuos = vas, instrument.
Lit.: era împreună cu ei intrând şi ieşind. Expresia semitică (vezi n. Fap 1,21) subliniază stabilitatea raportului dintre apostoli şi Paul. Astfel, sfântul Luca demonstrează continuitatea comuniunii care vine de la Isus, prin apostoli, la Paul.
Expresia dia panton poate avea diferite interpretări: 1) Petru trece prin regiunile menţionate în v. 31; 2) "pe la toţi" cei care au primit credinţa; 3) pe la toate comunităţile creştine.
Lida este transcrierea greacă a localităţii Lod, menţionată în VT. Se află la 38 km nord-vest de Ierusalim, în câmpia Saronului. Localitatea actuală, Lida, se află doar la 4 km de aeroportul Ben Gurion
Saron, forma greacă a ebraicului Sharon, este numele câmpiei ce se întinde între Gaza la sud şi Munţii Carmelului la nord, Marea Mediterană la vest şi podişul central la est. A fost teritoriu filistean.
Iope, este forma greacă a localităţii Yafo, atestată din primul mileniu î.C. Era portul cel mai apropiat de Ierusalim. Până în perioada romană nu a aparţinut Iudeii. Astăzi este un cartier al oraşului Tel Aviv.
Lit.: discipolă. Termenul apare numai aici. Spre deosebire de evanghelii, în Fapte termenul nu se limitează la grupul discipolilor aleşi de Isus, ci se referă la toţi cei botezaţi.
Atât forma aramaică Tabitha, cât şi cea greacă Dorca, înseamnă gazelă, căprioară.
Lit.: Dorca.
Este o unitate de arcaşi constituită în Italia din liberţi, prezentă în Siria, dar prezenţa ei nu este documentată la Cezareea. Totuşi la Cezareea erau cantonate o unitate de cavalerie şi cinci cohorte de infanterie.
Multe manuscrise au: legată cu cele patru colţuri.
În loc de: îndată, unele manuscrise au: iarăşi; în altele lipseşte.
Unele manuscrise au: doi, altele: nişte.
Unele manuscrise au forma de plural.
Codicele Bezae Cantabrigensis (sec. V-VI) prezintă o altă formă: Acum trei zile, la acelaşi ceas, la ceasul al nouălea, posteam şi eram în rugăciune... Unele traduceri preferă această variantă (BJ, TOB). Se poate ajunge la o datare exactă, ţinând cont de versetele anterioare: a doua zi după viziune, trimişii au ajuns la Iope (v. 9.17); au petrecut noaptea acolo (v. 18.23). A treia zi au plecat de la Iope (v. 23) şi au ajuns la Cezareea a patra zi (v. 24).
Multe manuscrise adaugă: care, când va fi venit, îţi va vorbi.
Acelaşi codice, Bezae Cantabrigensis, are: înaintea ta, iar alte manuscrise au: înaintea Domnului.
În loc de: Domnul, multe manuscrise au: Dumnezeu.
Unele manuscrise au numai: în numele Domnului; altele: în numele Domnului Isus; iar altele: în numele Domnului Isus Cristos.
Unele manuscrise au: noi ne.
Antiohia - cetate întemeiată de Seleucizi pe la 300 î.C.; în sec. al II-lea avea peste 50.000 de locuitori. Era al treilea oraş ca mărime din Imperiul roman. Poziţia geografică deosebită pe care o avea (pe drumul comercial dintre Europa, Asia şi Egipt), pe malul râului Oronte, între munţii Taurus şi Lebanon, explică prosperitatea sa economică, având reputaţia de oraş al plăcerilor şi viciilor. Azi se numeşte Antakya şi se află în Turcia.
Multe manuscrise au: eleniştilor.
Tiberius Claudius Nero Germanicus a fost împărat roman între 41-54 d.C. În timpul domniei lui, au fost mai multe perioade de foamete în diferite părţi ale imperiului. În zona Palestinei, foametea la care face aluzie textul nostru a avut loc în anii 46-47.
Irod Agripa I (10 î.C. - 44 d.C.), numit Irod de către Luca, era nepotul lui Irod cel Mare. Din 37 d.C. primeşte de la împăratul Caligula tetrarhia lui Filip, iar din 41 stăpâneşte peste Galileea, Pereea şi Samaria. Din punct de vedere ideologic, era orientat spre un iudaism de tip fariseic.
Nu există date suficiente nici pentru identificarea Mariei, nici pentru localizarea casei ei. Conform unei tradiţii, ar fi vorba de casa unde s-a celebrat ultima cină şi a coborât Duhul Sfânt.
Unele manuscrise au: o mare, altele: nu mică, iar în altele lipseşte.
Cele mai autoritare manuscrise au: către Ierusalim. Această formă este păstrată de NVg, GNT, NAB. Logica povestirii şi o mulţime de manuscrise indică forma: de la Ierusalim sau de la Ierusalim la Antiohia. Cele mai multe traduceri moderne folosesc această variantă.
Prin această expresie nu sunt indicate categorii distincte de persoane. Profeţia este îndreptată spre învăţătură, iar învăţătura devine rodnică prin lumina profeţiei şi a celorlalte daruri ale Duhului Sfânt. "Profeţi şi învăţători" se referă la un grup de prezbiteri care conduc comunitatea. Barnaba, fiind cel mai în vârstă şi delegat de apostolii din Ierusalim, deţine primatul. Numele celorlalţi nu mai apare în NT. Luciu din Cirene a fost confundat de unii cu evanghelistul Luca. Numele de Manaen este o transcriere în greacă a ebraicului Menahem = mângâietor (2Rg 15,14).
Oraşul Seleucia a fost întemeiat în 310 î.C. de către Seleucos I Nikator. Era portul maritim care deservea Antiohia Siriei, la 25 km. Mai există şi alte oraşe cu acest nume, toate întemeiate de Seleucos, între care mai important este Seleucia de pe Tigru.
Salamina (gr. Salamys) era principalul port al Ciprului, aşezat în partea sud-estică a insulei. Ruinele sale sunt azi la nord de oraşul Famagusta.
Paphos este un orăşel pe coasta sud-vestică a Ciprului, la 140 km de Salamina. Era reşedinţa proconsulului roman.
Sergiu Paul este menţionat de Pliniu cel Bătrân şi de mai multe inscripţii din Cipru, Siria şi Roma, dar este greu de stabilit pe baza acestora anul în care a fost numit proconsul al Ciprului.
Numele Elymas este transcrierea greacă a aramaicului Haloma = cel care interpretează visurile; în arabă, Alim = atotştiutor, este folosit numai pentru Allah.
Pamfilia (în greacă = toate triburile) este ţinutul dintre Munţii Taurus şi Marea Mediterană, în partea sudică a Turciei de astăzi, în zona actualului golf Antalya. Perga este un oraş cam la 15 km de Atalia, în ţinutul Pamfiliei. În perioada romană, avea un templu în cinstea zeiţei Artemis. Ruinele se află în apropiere de actualul oraş Antalya şi printre ele pot fi identificate două bazilici mari din sec. al IV-lea şi două biserici din perioada evului mediu.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro