Faptele Apostolilor

Evanghelizarea la Iconiu

Capitolul 14

¹ Tot la fel, și în Iconiu au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime dintre iudei și dintre greci a crezut. ² Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe păgâni și le-au tulburat mințile împotriva fraților. ³ Totuși au rămas mult timp și predicau cu încredere în Domnul, care dădea mărturie despre cuvântul lor prin harul său, îngăduind să se facă prin mâinile lor semne și minuni. ⁴ Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii. ⁵ Dar când păgânii și iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze și să-i ucidă cu pietre, ⁶ ei și-au dat seama și au fugit în cetățile Licaoniei ^a, la Listra ^b și Derbe ^c și în împrejurimi. ⁷ Acolo au predicat evanghelia.

Paul și Barnaba la Listra

    ⁸ În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din naștere, care nu umblase niciodată. ⁹ El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenție și văzând că are credință pentru a fi salvat, ¹⁰ i-a zis cu glas puternic: "Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!" El a sărit și a început să umble.
     ¹¹ Văzând mulțimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian: "Zeii cu chip de om au coborât la noi!" ¹² Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermes ^d, pentru că el era purtătorul de cuvânt. ¹³ Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetății, aducând tauri și ghirlande la porți, voia, împreună cu mulțimile, să aducă jertfă. ¹⁴ Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba și Paul și-au sfâșiat hainele și s-au aruncat în mulțime strigând: ¹⁵ "Oameni [buni], de ce faceți acestea! Și noi suntem niște simpli oameni ca și voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceți de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele.
     ¹⁶ În generațiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor, ¹⁷ deși n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri și anotimpuri roditoare, săturând cu hrană și bucurie inimile voastre". ¹⁸ Și, spunând acestea, cu greu au liniștit mulțimile ca să nu le aducă jertfă ^e.
     ¹⁹ Dar ^f au ajuns niște iudei din Antiohia și din Iconiu, care au atras mulțimile de partea lor și, lovindu-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetății, crezând că murise. ²⁰ Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreună cu Barnaba spre Derbe.

Încheierea primei călătorii misionare

    ²¹ După ce au predicat evanghelia în cetatea aceea și au făcut mulți discipoli ^g, s-au întors la Listra, la Iconiu și la Antiohia. ²² Ei au întărit inimile discipolilor și i-au îndemnat să rămână statornici în credință [spunând]: "Trebuie să [trecem] prin multe încercări, ca să intrăm în împărăția lui Dumnezeu". ²³ Ei le-au hirotonit ^h prezbiteri ⁱ în fiecare comunitate și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat Domnului în care crezuseră.
     ²⁴ Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. ²⁵ După ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia; ²⁶ de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră. ²⁷ Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea și au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei și cum le-a deschis și păgânilor poarta credinței. ²⁸ Și au rămas mai mult timp cu discipolii.

 

Note de subsol

---

^a Licaonia este un ţinut în podişul central al Turciei de azi, înconjurată de provinciile Capadocia, Galaţia, Frigia, Pisidia şi Cilicia. Era o zonă săracă şi lipsită de importanţă istorică, bântuită în perioada romană de bande de tâlhari.
^b Listra se afla pe drumul de la Efes la Antiohia, la 40 km de Iconiu. A fost colonie romană din anul 6 î.C. Deşi se cunoaşte locul cetăţii, nu au rămas urme.
^c Derbe se află la 50 km de Listra, în direcţia sud-est. Din anul 25 d.C., este colonie romană. Inscripţii vechi referitoare la cetatea Derbe au fost descoperite în apropierea actualei localităţi Kerti Hüyük.
^d Zeus, în mitologia greacă, este divinitatea supremă, iar Hermes, mesagerul zeilor. Le corespund în mitologia romană Jovis (Jupiter) şi Mercur. Referitor la templul lui Zeus, că s-ar fi aflat la intrarea în cetate, nu avem nici o mărturie arheologică.
^e Unele manuscrise adaugă: ci să se întoarcă fiecare la casa lui.
^f Câteva manuscrise amplifică versetul: Pe când ei se aflau acolo şi predicau, au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu şi, întrucât apostolii vorbeau cu îndrăzneală, aceia au convins mulţimile să se îndepărteze de ei, zicând că nu spun nimic adevărat, ci că mint în toate.
^g Verbul grec matheteuo, urmat de acuzativul persoanei, înseamnă mai degrabă "a-şi face discipoli" (Mt 28,19), decât "a instrui pe cineva", cum apare în NVg.
^h Deşi verbul grec heirotoneo înseamnă "alegere prin ridicarea mâinii", deci alegere din partea comunităţii pentru o misiune specială, aici Luca arată că preoţii sunt aleşi de apostoli.
ⁱ În VT zaqen (= bătrân) constituie un grad social distinct, cu funcţii politice şi religioase. Bătrânii reprezentau întregul popor în activitatea religioasă (Ex 3,16 etc.), erau asociaţi cu conducătorul comunităţii (Dt 27,1 etc.) şi exercitau funcţii judiciare (1Rg 21,8). În perioada monarhiei, rolul lor scade din cauza regilor tirani. În perioada postexilică, puterea şi funcţiile lor cresc şi sunt fixate nu prin lege, ci prin tradiţie. În evanghelii, "bătrânii" constituie o grupare formată din capii familiilor bogate şi influente, care, împreună cu cărturarii şi arhiereii, alcătuiau Sinedriul. Ca orientare politico-religioasă, împărtăşeau poziţia laxistă a saduceilor. Au avut un rol determinant în condamnarea lui Isus şi în persecuţia primilor creştini (Fap 4-6). Începând cu Fap 11,30, termenul este folosit pentru a-i indica pe conducătorii comunităţilor creştine. Împreună cu apostolii, aceştia iau decizii în privinţa doctrinei creştine şi a moralei. Treptat, termenul va fi folosit pentru conducătorii spirituali ai Bisericilor locale care administrau şi sacramentele (Iac 5,14).