Faptele Apostolilor

Decapitarea apostolului Iacob

Capitolul 12

¹ Cam în timpul acela, Irod ^a a pus mâna pe unii din Biserică pentru a-i pierde. ² Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. ³ Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a hotărât să-l prindă și pe Petru; erau atunci zilele Azimelor. ⁴ L-a prins și l-a aruncat în închisoare, încredințându-l la patru grupe de câte patru soldați ca să-l păzească, voind să-l înfățișeze poporului după Paști. ⁵ Așadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu.

Eliberarea minunată a lui Petru

    ⁶ Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea de gând să-l înfățișeze, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii, niște paznici păzeau închisoarea. ⁷ Dar iată că un înger al Domnului a venit la el și o lumină a strălucit în încăpere. [Îngerul] l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit și i-a zis: "Scoală-te în grabă!" Iar lanțurile i-au căzut de la mâini. ⁸ Atunci, îngerul i-a spus: "Încinge-te și leagă-ți sandalele". El a făcut astfel. Apoi i-a zis: "Pune-ți mantia pe umeri și urmează-mă!" ⁹ El a ieșit și l-a urmat, dar nu-și dădea seama că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie. ¹⁰ Trecând de primul post de gardă și de-al doilea, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieșind, au mers pe o stradă și, deodată, îngerul l-a părăsit. ¹¹ Atunci Petru, venindu-și în fire, a zis: "Acum știu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.
     ¹² După ce a chibzuit, s-a dus la casa Mariei ^b, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. ¹³ Când a bătut la ușa de la intrare, o slujitoare cu numele Rode a venit ca să vadă cine este. ¹⁴ Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis ușa, ci a alergat să dea de veste că Petru se află la intrare.
     ¹⁵ Dar ei i-au zis: "Ai înnebunit!" Însă ea stăruia că așa este. Iar ei spuneau: "Este îngerul lui". ¹⁶ Iar Petru bătea în continuare. Când au deschis, l-au văzut și au fost cuprinși de uimire. ¹⁷ Făcându-le semn cu mâna să tacă, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare și le-a zis: "Duceți vestea despre acestea și lui Iacob și fraților". Apoi, ieșind, a plecat în alt loc.
     ¹⁸ Când s-a făcut ziuă, s-a iscat o mare ^c tulburare printre soldați: ce s-a întâmplat cu Petru? ¹⁹ Irod, după ce l-a căutat și nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici și a poruncit ca să fie uciși. Apoi, a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas acolo.
Moartea lui Irod

     ²⁰ [Irod] era foarte mâniat pe cei din Tir și Sidon, dar ei au venit împreună la el și, convingându-l pe Blastos, care era camerierul regelui, au cerut pacea pentru că țara lor își procura hrana din regatul lui. ²¹ În ziua stabilită, înveșmântat în haină regală și așezându-se pe tron, le-a ținut un discurs. ²² Iar mulțimea a început să strige: "Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!" ²³ Dar, deodată, un înger al Domnului l-a lovit pentru că nu dăduse mărire lui Dumnezeu. Și, mâncat de viermi, și-a dat duhul.

Barnaba și Saul se întorc la Antiohia

    ²⁴ Cuvântul lui Dumnezeu creștea și se răspândea tot mai mult. ²⁵ Barnaba și Saul s-au întors de la Ierusalim ^d, după ce și-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.

 

Note de subsol

---

^a Irod Agripa I (10 î.C. - 44 d.C.), numit Irod de către Luca, era nepotul lui Irod cel Mare. Din 37 d.C. primeşte de la împăratul Caligula tetrarhia lui Filip, iar din 41 stăpâneşte peste Galileea, Pereea şi Samaria. Din punct de vedere ideologic, era orientat spre un iudaism de tip fariseic.
^b Nu există date suficiente nici pentru identificarea Mariei, nici pentru localizarea casei ei. Conform unei tradiţii, ar fi vorba de casa unde s-a celebrat ultima cină şi a coborât Duhul Sfânt.
^c Unele manuscrise au: o mare, altele: nu mică, iar în altele lipseşte.
^d Cele mai autoritare manuscrise au: către Ierusalim. Această formă este păstrată de NVg, GNT, NAB. Logica povestirii şi o mulţime de manuscrise indică forma: de la Ierusalim sau de la Ierusalim la Antiohia. Cele mai multe traduceri moderne folosesc această variantă.