Paul pe insula Malta
Capitolul 28
1 După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Malta
a.
2 Localnicii
b ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită: au aprins un foc și ne-au primit pe toți alături, căci începuse să plouă și era frig.
3 Paul adunase un braț de vreascuri și le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieșit și s-a prins de mâna lui.
4 Când au văzut localnicii șarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: "Cu siguranță omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare și pedeapsa
c [divină] nu-l lasă să trăiască".
5 Dar el, scuturând șarpele în foc, nu a pățit nimic.
6 Ei se așteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-o dată mort. După ce au așteptat mult timp și au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, și-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu.
7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Publius. Acesta ne-a primit și ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile.
8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea la pat cuprins de friguri și de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, și-a pus mâinile asupra lui și l-a vindecat.
9 În urma acestui fapt, au venit și ceilalți bolnavi din insulă și au fost vindecați.
10 Ei ne-au copleșit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziție tot ce aveam nevoie.
Continuarea călătoriei până la Roma 11 După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină, care iernase pe insulă și care purta emblema Dioscurilor
d.
12 Am acostat la Siracusa
e și am rămas trei zile.
13 De acolo, continuându-ne călătoria pe lângă coastă, am ajuns la Reggio
f. În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuoli
g în două zile.
14 Aici am întâlnit niște frați care ne-au rugat să rămânem șapte zile. Și astfel am ajuns la Roma.
15 Frații de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forul lui Appius
h și Trei Taverne
i. Când i-a văzut, Paul i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.
16 Când am intrat în Roma
j, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea.
XI. MĂRTURIA LUI PAUL LA ROMAPaul se întâlnește cu iudeii din Roma 17 După trei zile, [Paul] i-a chemat pe conducătorii iudeilor
k. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: "Fraților, deși nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva tradițiilor părinților, la Ierusalim am fost predat în lanțuri, romanilor.
18 Interogându-mă, aceștia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nici o vină care să merite moartea.
19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la cezar, dar nu pentru a-mi acuza poporul de ceva.
20 Așadar, pentru această cauză v-am chemat ca să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din cauza speranței lui Israel port eu aceste lanțuri".
21 Ei i-au răspuns: "Noi nu am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine și n-a venit nici unul dintre frați care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine.
22 Dar credem că ar fi bine să auzim ce gândești tu. Cât privește însă erezia aceea, ne este cunoscut că pretutindeni stârnește împotrivire".
23 I-au fixat o zi și au venit mai mulți la locuința lui. De dimineață până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise și din Profeți.
24 Unii au fost convinși de cele spuse de el, alții nu au crezut.
25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înțelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: "Bine a vorbit Duhul Sfânt părinților voștri prin profetul Isaia
26 când a zis:
Du-te la poporul acesta și spune-i:
De auzit veți auzi, dar nu veți înțelege.
De privit veți privi, dar nu veți vedea. 27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.
28 Așadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor și ei vor asculta".
29 l.
30 El a rămas doi ani întregi în aceeași locuință închiriată și îi primea pe toți cei care veneau la el.
31 El predica împărăția lui Dumnezeu și învăța despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul și nestingherit.
Note de subsol
a Datorită menţionării Adriaticii în Fap 27,27, unii localizează insula pe care a eşuat corabia sfântului Paul cu insula Milet din Marea Adriatică, în dreptul localităţii Dubrovnik. Dar textul originar se referă clar la insula Malta, aflată între Italia şi Africa (93 km sud de Sicilia şi 240 km nord de Africa). Insula fusese cucerită de romani din 218 î.C. Având mai multe porturi, cunoaşte o deosebită dezvoltare economică datorită poziţiei sale.
b Lit.: barbarii. Termenul nu este depreciativ, ci indică pe cei care nu vorbesc greaca. Limba maltezilor era de origine punică.
c Lit.: Dike. În concepţia greacă este personificarea dreptăţii răzbunătoare a divinităţii.
d Dioscurii erau cei doi gemeni Castor şi Polux, fiii lui Zeus şi Leda, trecuţi din mitologia greacă în cea romană. Dioscurii erau consideraţi protectorii marinarilor.
e Siracusa era port pe coasta estică a Siciliei, la aproximativ 130 km de Malta, fiind şi capitala insulei.
f Astăzi Reggio Calabria este un oraş la extremitatea sudică a peninsulei italiene.
g Pozzuoli era cel mai însemnat port pentru traficul mediteranean, depăşit mai târziu de Ostia. Se află în partea nordică a golfului Napoli. Distanţa dintre Reggio Calabria şi Pozzuoli este de 350 km, iar de aici la Roma aproximativ 200 km.
h Forul lui Appius era o localitate la 65 km de Roma. Până aici ajungea canalul pe care erau transportate mărfurile.
i Trei Taverne era o staţie de poştă la 40 km de Roma.
j Câteva manuscrise adaugă: Centurionul i-a predat pe deţinuţi comandantului cazărmii, iar lui Paul i s-a permis... Paul nu este închis în barăcile de la Porta Viminalis, lângă cazarma gărzilor pretoriene, ci poate locui pe cont propriu (custodia libera).
k În acel timp, la Roma erau mai multe sinagogi ale evreilor, ei fiind în număr de aproximativ 40.000 (la o populaţie totală a Romei de 1.500.000).
l Unele manuscrise mai târzii introduc aici v. 29: După ce a spus el acestea, iudeii au plecat şi au continuat să discute îndelung între ei.