V. PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
Paul și Barnaba sunt trimiși în misiune
Capitolul 13
1 În Biserica din Antiohia erau profeți și învățători:
a Barnaba, Simeon, cel numit Negru, Luciu din Cirene, Manaen, cel care a fost educat împreună cu tetrarhul Irod, și Saul.
2 În timp ce slujeau lui Dumnezeu și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: "Puneți-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat".
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
Paul și Barnaba în Cipru 4 Așadar, trimiși de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleucia
b, și, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cipru.
5 Când au ajuns la Salamina
c, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca slujitor.
6 Străbătând întreaga insulă până la Pafos
d, au găsit acolo un vrăjitor, un fals profet iudeu, numit Bar-Isus.
7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul
e, un bărbat înțelept, care îi chemase pe Barnaba și pe Saul, dorind să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimas
f, vrăjitorul - căci așa se interpretează numele lui - căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.
9 Dar Saul - numit și Paul - plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea
10 și i-a zis: "Om plin de toate înșelăciunile și de orice răutate, fiu al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului?
11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine. Vei fi orb și un timp nu vei mai vedea soarele". Dintr-o dată a căzut asupra lui ceață și întuneric, iar el umbla bâjbâind și căuta pe cineva care să-l ducă de mână.
12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
Paul și Barnaba la Antiohia Pisidiei 13 Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei
g. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei
h. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat.
15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: "Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!"
16 Atunci, Paul s-a ridicat și, făcând semn cu mâna, a zis:
"Bărbați israeliți, și voi, temători de Dumnezeu, ascultați!
17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului, și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic,
18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat
i în pustiu.
19 După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat ca moștenire țara aceasta
20 cam
j patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuel.
21 Apoi, i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani.
22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie:
L-am aflat pe David, fiul lui Iese,
un om după inima mea, care va împlini toată voința mea.
23 Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.
24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al pocăinței întregului popor al lui Israel.
25 Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce
k credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor».
26 Fraților, fii din neamul lui Abraham, și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă
l ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă.
28 Deși nu au găsit în el nici un motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilat să-l ucidă.
29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morți.
31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
32 Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților,
33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi
m, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea:
n Fiul meu ești tu,
eu astăzi te-am născut.
34 Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
Vă voi da
promisiunile sfinte o făcute lui David,
cele vrednice de încredere.
35 De aceea se mai spune într-un alt loc:
Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.
36 Însă David, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost așezat lângă părinții lui și a văzut putrezirea
p.
37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.
38 Așadar, fraților, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și
q de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise.
39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el.
40 Deci aveți grijă să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți:
41 Priviți, disprețuiților!
Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți!
Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare, o lucrare
pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti cineva".
42 Când au ieșit
r, i-au rugat
s să le mai vestească despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare.
43 După ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au însoțit pe Paul și Barnaba, iar aceștia vorbeau cu ei și-i îndemnau să persevereze în harul lui Dumnezeu.
Din cauza necredinței iudeilor,
Paul și Barnaba se îndreaptă spre păgâni 44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului
t.
45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul, insultându-l.
46 Atunci Paul și Barnaba au zis cu îndrăzneală: "Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeți și nu vă considerați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni.
47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:
Te-am pus ca lumină a națiunilor
ca să duci mântuirea
până la marginile pământului".
48 Când au auzit, păgânii s-au bucurat și au început să preamărească cuvântul Domnului
u, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit în tot ținutul.
50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase, de rang înalt, ca și pe oamenii de frunte ai cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnaba și i-au alungat din ținuturile lor.
51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiu
v.
52 Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Note de subsol
a Prin această expresie nu sunt indicate categorii distincte de persoane. Profeţia este îndreptată spre învăţătură, iar învăţătura devine rodnică prin lumina profeţiei şi a celorlalte daruri ale Duhului Sfânt. "Profeţi şi învăţători" se referă la un grup de prezbiteri care conduc comunitatea. Barnaba, fiind cel mai în vârstă şi delegat de apostolii din Ierusalim, deţine primatul. Numele celorlalţi nu mai apare în NT. Luciu din Cirene a fost confundat de unii cu evanghelistul Luca. Numele de Manaen este o transcriere în greacă a ebraicului Menahem = mângâietor (2Rg 15,14).
b Oraşul Seleucia a fost întemeiat în 310 î.C. de către Seleucos I Nikator. Era portul maritim care deservea Antiohia Siriei, la 25 km. Mai există şi alte oraşe cu acest nume, toate întemeiate de Seleucos, între care mai important este Seleucia de pe Tigru.
c Salamina (gr. Salamys) era principalul port al Ciprului, aşezat în partea sud-estică a insulei. Ruinele sale sunt azi la nord de oraşul Famagusta.
d Paphos este un orăşel pe coasta sud-vestică a Ciprului, la 140 km de Salamina. Era reşedinţa proconsulului roman.
e Sergiu Paul este menţionat de Pliniu cel Bătrân şi de mai multe inscripţii din Cipru, Siria şi Roma, dar este greu de stabilit pe baza acestora anul în care a fost numit proconsul al Ciprului.
f Numele Elymas este transcrierea greacă a aramaicului Haloma = cel care interpretează visurile; în arabă, Alim = atotştiutor, este folosit numai pentru Allah.
g Pamfilia (în greacă = toate triburile) este ţinutul dintre Munţii Taurus şi Marea Mediterană, în partea sudică a Turciei de astăzi, în zona actualului golf Antalya. Perga este un oraş cam la 15 km de Atalia, în ţinutul Pamfiliei. În perioada romană, avea un templu în cinstea zeiţei Artemis. Ruinele se află în apropiere de actualul oraş Antalya şi printre ele pot fi identificate două bazilici mari din sec. al IV-lea şi două biserici din perioada evului mediu.
h Pisidia este ţinutul din centrul podişului Anatoliei, în centrul Turciei de azi. Este o zonă cu lacuri. Capitala ei era Antiohia, care se afla lângă graniţa cu Frigia. Oraşul a fost întemeiat de seleucizi pe la 280 î.C. În 25 î.C. a fost încorporat în provincia romană Galaţia, iar în perioada cruciaţilor era un important centru din Asia Mică. Ruinele vechii cetăţi se află la 3 km est de actuala localitate Yalvaz.
i Cele mai autoritare manuscrise au: i-a hrănit, i-a susţinut. Dar multe alte manuscrise au: i-a suportat, i-a răbdat. Prima variantă este preferată de NVg, BJ; a doua, de majoritatea traducerilor moderne.
j Multe manuscrise au o împărţire diferită a v. 19-20: ţara aceasta. 20 După aceasta, cam patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători... Deşi această variantă ar face textul mai clar, este mai puţin atestată, iar cealaltă este o soluţie mai dificilă şi, de aceea, mai probabilă.
k Există o dificultate în interpretarea pronumelui ti ca interogativ sau relativ. În cazul în care este luat ca interogativ (GNT, NVg, RSV), traducerea este: Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt eu acela. Ca pronume relativ, este înţeles de majoritatea traducerilor.
l Multe manuscrise au: vouă.
m În loc de: pentru copiii lor, pentru noi, manuscrise importante au: pentru copiii noştri, alte câteva au: pentru copiii voştri.
n Câteva manuscrise au: în psalmul întâi, iar altele au: în psalmi.
o Expresia greacă to hosia, în opoziţie cu to dikaia (promisiuni omeneşti), înseamnă "promisiunile divine" făcute lui David referitoare la darul mântuirii.
p Apare clar că promisiunea lui Dumnezeu: Sfântul lui nu va vedea putrezirea nu se referă la David. De fapt, prin menţiunea că el a slujit generaţiei proprii, autorul vrea să arate că importanţa personală a lui David a fost limitată la timpul său.
q În câteva manuscrise se omite: şi. În cazul acesta, se schimbă sensul frazei: prin el vă este vestită iertarea de păcate: de tot ce n-aţi fi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise. 39 Oricine...
r Multe manuscrise adaugă: din sinagogă.
s O serie de manuscrise adaugă: păgânii.
t Multe manuscrise au: cuvântul lui Dumnezeu.
u Unele manuscrise au: cuvântul lui Dumnezeu; altele: îl preamăreau pe Domnul.
v Iconiu era un oraş din provincia romană Galaţia, la 140 km est de Antiohia Pisidiei. Era un important nod de comunicaţii. Astăzi se numeşte Konya.