1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
Faptele Apostolilor
traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi
Capitolul 5
- Dar un om cu numele Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor
Capitolul 23
- Dar marele preot Anania le-a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură.
Anania și Safira
Capitolul 5
1 Dar un om cu numele Anania a, împreună cu Safira b, soția lui, a vândut un ogorCapitolul 23
2 Dar marele preot Anania a le-a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură.
Note de subsol
a Este transcrierea greacă a ebraicului Hannania, care înseamnă "Dumnezeu este îndurător".
b Numele vine de la piatra preţioasă safir şi înseamnă în aramaică "cea frumoasă".
a Câteva manuscrise foarte vechi au: ispitit, în loc de: umplut.
Verbul grec peirazo arată aici, ca şi în multe locuri din LXX şi NT, acţiunea omului care îl pune pe Dumnezeu la încercare pentru a vedea dacă într-adevăr este atotputernic, dacă, de exemplu, vede păcatul şi îl lasă nepedepsit (Fap 15,10; Ev 3,9).
În greaca NT, un verb la pasiv însoţit de un dativ poate indica subiectul logic al acţiunii. Alţii traduc: Numărul celor care credeau în Domnul...
Multe manuscrise vechi au forma pozitivă, şi nu interogativă.
Codicele Vaticanus (sec. al IV-lea) are: noi suntem martori pentru aceasta; alte manuscrise au: noi suntem martorii lui.
Gamaliel este unul dintre cei mai cunoscuţi rabini. Aici este vorba de Gamaliel (în ebraică = recompensa lui Dumnezeu) cel Bătrân, care era fiul sau nepotul lui Hillel, şi care a activat între anii 25-50 d.C. Este maestrul sfântului Paul (Fap 22,3), cunoscut pentru erudiţia şi spiritul său pacific. În Mishna se spune despre el: "O dată cu moartea lui Raban Gamaliel cel Bătrân, s-a terminat respectul adevărat faţă de Lege şi au dispărut puritatea şi cumpătarea". Celălalt Gamaliel este nepotul acestuia şi este cunoscut pentru activitatea sa din jurul anilor 90 d.C.
Lit.: Înainte de zilele acestea.
Câteva manuscrise vechi omit: toţi.
Spre deosebire de evanghelii, unde termenul se referea la grupul restrâns al celor care-l urmau pe Isus, în Faptele Apostolilor (în partea centrală), termenul de "discipol" îi indică pe cei care aderă la creştinism, fie de origine păgână, fie iudaică.
Eleniştii erau iudeo-creştini care vorbeau greceşte, proveneau din diaspora ebraică şi citeau Biblia la celebrările din sinagogă în limba greacă.
Asistenţa organizată a săracilor era instituţionalizată deja înainte de NT. Sunt cunoscute două forme: quppâ: din "casa săptămânii" erau distribuite săracilor din localitate sume de bani pentru paisprezece mese pe săptămână; tamhuy: zilnic se distribuia "supa" pentru săracii proveniţi din alte localităţi.
Toate aceste nume sunt de origine greacă: Ştefan = coroană; Filip = iubitor de cai; Prochor = dirijor; Nicanor = biruitorul oamenilor; Timon = venerabil; Parmenas = cel care rămâne; Nicolae = biruitorul poporului. Cu excepţia lui Ştefan şi Filip, ceilalţi diaconi nu mai apar în NT.
Liberţii provin din evreii deportaţi la Roma de Pompei în 63 î.C., care au fost eliberaţi de sclavie. Cirenenii şi alexandrinii sunt evreii care provin din diaspora din Nordul Africii. "Cilicia" este ţinutul de origine al sfântului Paul, iar "Asia" este înţeleasă aici ca una dintre provinciile romane şi nu toată Asia Mică.
Unele manuscrise omit: acestui.
Lit.: Bărbaţi fraţi.
Lit.: nici cât un picior.
Unele manuscrise au: Emor al lui Sihem, considerând că Emor este fiul lui Sihem. Alte manuscrise au: ai lui Emor, care sunt în Sihem.
Unele manuscrise au: pe care a promis-o, altele: pe care a jurat-o.
În multe manuscrise lipseşte: peste Egipt.
Câteva manuscrise importante omit: noştri.
Lit.: frumos lui Dumnezeu. Expresia este traducerea literală a superlativului ebraic: "extraordinar, divin de frumos". Un exemplu de astfel de superlativ este în Iona 3,3 (cetate mare lui Dumnezeu = extraordinar de mare).
Multe manuscrise au: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.
Lit.: dezleagă-ţi încălţămintea picioarelor. În mod obişnuit, orientalii poartă sandale legate cu curele de gleznă. Este un fapt comun acela de a se descălţa la intrarea într-un loc sacru.
Lit.: prin mâna îngerului.
Deşi cele mai multe manuscrise vechi au: pentru casa lui Iacob, întrucât sensul devine foarte dificil, urmând cele mai bune traduceri actuale (RSV, TEV, TOB), am ales varianta mai puţin atestată în manuscrise.
Lit.: necircumcişi cu inimile şi urechile.
Lit.: stând în picioare. Spre deosebire de Ps 110,1, unde Fiul este aşezat la dreapta lui Dumnezeu, în contextul nostru expresia poate fi înţeleasă: 1) Isus iese în întâmpinarea martirului; 2) Isus este judecător în tribunalul ceresc care condamnă Israelul şi orientează apostolatul Bisericii spre popoarele păgâne; 3) Isus este apărătorul celui care dă mărturie despre el în faţa oamenilor. Ultima interpretare este susţinută de Evanghelia după sfântul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34).
Sfântul Luca nu foloseşte aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinţei de condamnare la moarte după legea iudaică, ci foloseşte verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidenţă actul ilegal al iudeilor care îl linşează pe Ştefan.
Verbul grec koimaomai = a adormi, la pasiv este un eufemism pentru "a muri", cu o nuanţă de credinţă: a adormi în Domnul.
Expresia este greu de interpretat şi bibliştii nu au ajuns la o soluţie satisfăcătoare. Se pare că ar fi o exclamaţie de uimire în faţa puterii oculte cu care acţiona Simon.
Multe manuscrise adaugă: Sfânt.
Termenul tradus prin miazăzi poate însemna şi "timpul amiezii". Aici, însoţit de o prepoziţie de direcţie, indică sudul. Totuşi unii mai traduc cu: amiază, pentru a justifica menţiunea că drumul era pustiu.
Gaza, veche cetate filisteană, a fost distrusă în anul 95 î.C. de Alexandru Ianeu, apoi reconstruită de Irod. Se situa pe drumul comercial principal care leagă Asia de Egipt.
Candace nu este un nume de persoană, ci un titlu aplicat reginei în regatul Meroe, de pe Nil, în Sudanul actual. Acest titlu este cumva asemănător cu cel de faraon dat conducătorilor Egiptului antic.
Autorul nu-l citează exact pe Isaia; intenţia lui este aceea de a pune în evidenţă învierea lui Isus şi creşterea numărului creştinilor.
Termenul grec hydor poate indica un râu (Mc 1,10; Mt 3,16), piscină (Iac 5,3) sau lac (Lc 8,24). După tradiţie, Fântâna lui Filip s-ar afla la Ain Dihweh, pe drumul dintre Hebron şi Ierusalim.
Câteva manuscrise introduc v. 37: Atunci Filip i-a spus: "Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit". Iar el a răspuns: "Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu". Nu apare în manuscrisele vechi, până în sec. al VI-lea.
Azot, este forma greacă a numelui localităţii Ashdod, una dintre cele cinci cetăţi principale ale filistenilor. Se află la 32 km sud de Tel Aviv, pe ţărmul mării, fiind al doilea port important în Palestina.
Cezareea, este o cetate situată la 50 km nord de Tel Aviv şi 30 km sud de Haifa. Era capitala politică a Palestinei, unde îşi avea reşedinţa procuratorul roman. A fost construită în 19-9 î.C. de Irod. Mai este numită Cezareea Maritimă pentru a se distinge de Cezareea lui Filip.
Damasc este capitala Siriei, aşezată într-o oază în partea de sud-est a Siriei, la întretăierea principalelor drumuri comerciale, la 250 km de Ierusalim. Aici era un puternic centru ebraic, distrus după războiul din 70 d.C., când au fost masacraţi în Damasc 18.000 de evrei.
Lit.: cale.
Câteva manuscrise introduc aici, probabil după Fap 26,14: "Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în ţepuşă". 6 Iar el, tremurând şi plin de frică, a spus: "Doamne, ce vrei să fac?" Domnul i-a spus...
Strada Dreaptă era una dintre cele două străzi principale, care străbătea de la vest la est Damascul. În perioada romană, această stradă avea la capete două porţi, iar de o parte şi de alta, câte un rând de coloane.
Tars - vechi oraş (menţionat din sec. al IX-lea î.C.) în partea de sud a Turciei actuale, la cca 20 km de Marea Mediterană, la poalele Munţilor Taurus. Era un puternic centru comercial şi cultural (avea o renumită şcoală stoică). În perioada romană era capitala Ciliciei, declarat ca oraş liber de Marc Antoniu şi August.
Ca şi în v. 11, autorul foloseşte un termen greu de tradus pentru contextul nostru: skeuos = vas, instrument.
Lit.: era împreună cu ei intrând şi ieşind. Expresia semitică (vezi n. Fap 1,21) subliniază stabilitatea raportului dintre apostoli şi Paul. Astfel, sfântul Luca demonstrează continuitatea comuniunii care vine de la Isus, prin apostoli, la Paul.
Expresia dia panton poate avea diferite interpretări: 1) Petru trece prin regiunile menţionate în v. 31; 2) "pe la toţi" cei care au primit credinţa; 3) pe la toate comunităţile creştine.
Lida este transcrierea greacă a localităţii Lod, menţionată în VT. Se află la 38 km nord-vest de Ierusalim, în câmpia Saronului. Localitatea actuală, Lida, se află doar la 4 km de aeroportul Ben Gurion
Saron, forma greacă a ebraicului Sharon, este numele câmpiei ce se întinde între Gaza la sud şi Munţii Carmelului la nord, Marea Mediterană la vest şi podişul central la est. A fost teritoriu filistean.
Iope, este forma greacă a localităţii Yafo, atestată din primul mileniu î.C. Era portul cel mai apropiat de Ierusalim. Până în perioada romană nu a aparţinut Iudeii. Astăzi este un cartier al oraşului Tel Aviv.
Lit.: discipolă. Termenul apare numai aici. Spre deosebire de evanghelii, în Fapte termenul nu se limitează la grupul discipolilor aleşi de Isus, ci se referă la toţi cei botezaţi.
Atât forma aramaică Tabitha, cât şi cea greacă Dorca, înseamnă gazelă, căprioară.
Lit.: Dorca.
Este o unitate de arcaşi constituită în Italia din liberţi, prezentă în Siria, dar prezenţa ei nu este documentată la Cezareea. Totuşi la Cezareea erau cantonate o unitate de cavalerie şi cinci cohorte de infanterie.
Multe manuscrise au: legată cu cele patru colţuri.
În loc de: îndată, unele manuscrise au: iarăşi; în altele lipseşte.
Unele manuscrise au: doi, altele: nişte.
Unele manuscrise au forma de plural.
Codicele Bezae Cantabrigensis (sec. V-VI) prezintă o altă formă: Acum trei zile, la acelaşi ceas, la ceasul al nouălea, posteam şi eram în rugăciune... Unele traduceri preferă această variantă (BJ, TOB). Se poate ajunge la o datare exactă, ţinând cont de versetele anterioare: a doua zi după viziune, trimişii au ajuns la Iope (v. 9.17); au petrecut noaptea acolo (v. 18.23). A treia zi au plecat de la Iope (v. 23) şi au ajuns la Cezareea a patra zi (v. 24).
Multe manuscrise adaugă: care, când va fi venit, îţi va vorbi.
Acelaşi codice, Bezae Cantabrigensis, are: înaintea ta, iar alte manuscrise au: înaintea Domnului.
În loc de: Domnul, multe manuscrise au: Dumnezeu.
Unele manuscrise au numai: în numele Domnului; altele: în numele Domnului Isus; iar altele: în numele Domnului Isus Cristos.
Unele manuscrise au: noi ne.
Antiohia - cetate întemeiată de Seleucizi pe la 300 î.C.; în sec. al II-lea avea peste 50.000 de locuitori. Era al treilea oraş ca mărime din Imperiul roman. Poziţia geografică deosebită pe care o avea (pe drumul comercial dintre Europa, Asia şi Egipt), pe malul râului Oronte, între munţii Taurus şi Lebanon, explică prosperitatea sa economică, având reputaţia de oraş al plăcerilor şi viciilor. Azi se numeşte Antakya şi se află în Turcia.
Multe manuscrise au: eleniştilor.
Tiberius Claudius Nero Germanicus a fost împărat roman între 41-54 d.C. În timpul domniei lui, au fost mai multe perioade de foamete în diferite părţi ale imperiului. În zona Palestinei, foametea la care face aluzie textul nostru a avut loc în anii 46-47.
Irod Agripa I (10 î.C. - 44 d.C.), numit Irod de către Luca, era nepotul lui Irod cel Mare. Din 37 d.C. primeşte de la împăratul Caligula tetrarhia lui Filip, iar din 41 stăpâneşte peste Galileea, Pereea şi Samaria. Din punct de vedere ideologic, era orientat spre un iudaism de tip fariseic.
Nu există date suficiente nici pentru identificarea Mariei, nici pentru localizarea casei ei. Conform unei tradiţii, ar fi vorba de casa unde s-a celebrat ultima cină şi a coborât Duhul Sfânt.
Unele manuscrise au: o mare, altele: nu mică, iar în altele lipseşte.
Cele mai autoritare manuscrise au: către Ierusalim. Această formă este păstrată de NVg, GNT, NAB. Logica povestirii şi o mulţime de manuscrise indică forma: de la Ierusalim sau de la Ierusalim la Antiohia. Cele mai multe traduceri moderne folosesc această variantă.
Prin această expresie nu sunt indicate categorii distincte de persoane. Profeţia este îndreptată spre învăţătură, iar învăţătura devine rodnică prin lumina profeţiei şi a celorlalte daruri ale Duhului Sfânt. "Profeţi şi învăţători" se referă la un grup de prezbiteri care conduc comunitatea. Barnaba, fiind cel mai în vârstă şi delegat de apostolii din Ierusalim, deţine primatul. Numele celorlalţi nu mai apare în NT. Luciu din Cirene a fost confundat de unii cu evanghelistul Luca. Numele de Manaen este o transcriere în greacă a ebraicului Menahem = mângâietor (2Rg 15,14).
Oraşul Seleucia a fost întemeiat în 310 î.C. de către Seleucos I Nikator. Era portul maritim care deservea Antiohia Siriei, la 25 km. Mai există şi alte oraşe cu acest nume, toate întemeiate de Seleucos, între care mai important este Seleucia de pe Tigru.
Salamina (gr. Salamys) era principalul port al Ciprului, aşezat în partea sud-estică a insulei. Ruinele sale sunt azi la nord de oraşul Famagusta.
Paphos este un orăşel pe coasta sud-vestică a Ciprului, la 140 km de Salamina. Era reşedinţa proconsulului roman.
Sergiu Paul este menţionat de Pliniu cel Bătrân şi de mai multe inscripţii din Cipru, Siria şi Roma, dar este greu de stabilit pe baza acestora anul în care a fost numit proconsul al Ciprului.
Numele Elymas este transcrierea greacă a aramaicului Haloma = cel care interpretează visurile; în arabă, Alim = atotştiutor, este folosit numai pentru Allah.
Pamfilia (în greacă = toate triburile) este ţinutul dintre Munţii Taurus şi Marea Mediterană, în partea sudică a Turciei de astăzi, în zona actualului golf Antalya. Perga este un oraş cam la 15 km de Atalia, în ţinutul Pamfiliei. În perioada romană, avea un templu în cinstea zeiţei Artemis. Ruinele se află în apropiere de actualul oraş Antalya şi printre ele pot fi identificate două bazilici mari din sec. al IV-lea şi două biserici din perioada evului mediu.
Pisidia este ţinutul din centrul podişului Anatoliei, în centrul Turciei de azi. Este o zonă cu lacuri. Capitala ei era Antiohia, care se afla lângă graniţa cu Frigia. Oraşul a fost întemeiat de seleucizi pe la 280 î.C. În 25 î.C. a fost încorporat în provincia romană Galaţia, iar în perioada cruciaţilor era un important centru din Asia Mică. Ruinele vechii cetăţi se află la 3 km est de actuala localitate Yalvaz.
Cele mai autoritare manuscrise au: i-a hrănit, i-a susţinut. Dar multe alte manuscrise au: i-a suportat, i-a răbdat. Prima variantă este preferată de NVg, BJ; a doua, de majoritatea traducerilor moderne.
Multe manuscrise au o împărţire diferită a v. 19-20: ţara aceasta. 20 După aceasta, cam patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători... Deşi această variantă ar face textul mai clar, este mai puţin atestată, iar cealaltă este o soluţie mai dificilă şi, de aceea, mai probabilă.
Există o dificultate în interpretarea pronumelui ti ca interogativ sau relativ. În cazul în care este luat ca interogativ (GNT, NVg, RSV), traducerea este: Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt eu acela. Ca pronume relativ, este înţeles de majoritatea traducerilor.
Multe manuscrise au: vouă.
În loc de: pentru copiii lor, pentru noi, manuscrise importante au: pentru copiii noştri, alte câteva au: pentru copiii voştri.
Câteva manuscrise au: în psalmul întâi, iar altele au: în psalmi.
Expresia greacă to hosia, în opoziţie cu to dikaia (promisiuni omeneşti), înseamnă "promisiunile divine" făcute lui David referitoare la darul mântuirii.
Apare clar că promisiunea lui Dumnezeu: Sfântul lui nu va vedea putrezirea nu se referă la David. De fapt, prin menţiunea că el a slujit generaţiei proprii, autorul vrea să arate că importanţa personală a lui David a fost limitată la timpul său.
În câteva manuscrise se omite: şi. În cazul acesta, se schimbă sensul frazei: prin el vă este vestită iertarea de păcate: de tot ce n-aţi fi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise. 39 Oricine...
Multe manuscrise adaugă: din sinagogă.
O serie de manuscrise adaugă: păgânii.
Multe manuscrise au: cuvântul lui Dumnezeu.
Unele manuscrise au: cuvântul lui Dumnezeu; altele: îl preamăreau pe Domnul.
Iconiu era un oraş din provincia romană Galaţia, la 140 km est de Antiohia Pisidiei. Era un important nod de comunicaţii. Astăzi se numeşte Konya.
Licaonia este un ţinut în podişul central al Turciei de azi, înconjurată de provinciile Capadocia, Galaţia, Frigia, Pisidia şi Cilicia. Era o zonă săracă şi lipsită de importanţă istorică, bântuită în perioada romană de bande de tâlhari.
Listra se afla pe drumul de la Efes la Antiohia, la 40 km de Iconiu. A fost colonie romană din anul 6 î.C. Deşi se cunoaşte locul cetăţii, nu au rămas urme.
Derbe se află la 50 km de Listra, în direcţia sud-est. Din anul 25 d.C., este colonie romană. Inscripţii vechi referitoare la cetatea Derbe au fost descoperite în apropierea actualei localităţi Kerti Hüyük.
Zeus, în mitologia greacă, este divinitatea supremă, iar Hermes, mesagerul zeilor. Le corespund în mitologia romană Jovis (Jupiter) şi Mercur. Referitor la templul lui Zeus, că s-ar fi aflat la intrarea în cetate, nu avem nici o mărturie arheologică.
Unele manuscrise adaugă: ci să se întoarcă fiecare la casa lui.
Câteva manuscrise amplifică versetul: Pe când ei se aflau acolo şi predicau, au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu şi, întrucât apostolii vorbeau cu îndrăzneală, aceia au convins mulţimile să se îndepărteze de ei, zicând că nu spun nimic adevărat, ci că mint în toate.
Verbul grec matheteuo, urmat de acuzativul persoanei, înseamnă mai degrabă "a-şi face discipoli" (Mt 28,19), decât "a instrui pe cineva", cum apare în NVg.
Deşi verbul grec heirotoneo înseamnă "alegere prin ridicarea mâinii", deci alegere din partea comunităţii pentru o misiune specială, aici Luca arată că preoţii sunt aleşi de apostoli.
În VT zaqen (= bătrân) constituie un grad social distinct, cu funcţii politice şi religioase. Bătrânii reprezentau întregul popor în activitatea religioasă (Ex 3,16 etc.), erau asociaţi cu conducătorul comunităţii (Dt 27,1 etc.) şi exercitau funcţii judiciare (1Rg 21,8). În perioada monarhiei, rolul lor scade din cauza regilor tirani. În perioada postexilică, puterea şi funcţiile lor cresc şi sunt fixate nu prin lege, ci prin tradiţie. În evanghelii, "bătrânii" constituie o grupare formată din capii familiilor bogate şi influente, care, împreună cu cărturarii şi arhiereii, alcătuiau Sinedriul. Ca orientare politico-religioasă, împărtăşeau poziţia laxistă a saduceilor. Au avut un rol determinant în condamnarea lui Isus şi în persecuţia primilor creştini (Fap 4-6). Începând cu Fap 11,30, termenul este folosit pentru a-i indica pe conducătorii comunităţilor creştine. Împreună cu apostolii, aceştia iau decizii în privinţa doctrinei creştine şi a moralei. Treptat, termenul va fi folosit pentru conducătorii spirituali ai Bisericilor locale care administrau şi sacramentele (Iac 5,14).
Considerând că ar fi acelaşi context cu 1Cor 6,11; Tit 3,13 etc., unii traducători propun sensul de: "a pregăti pe cineva pentru călătorie" (cu scrisori, bani, însoţitori).
În unele manuscrise v. 18 apare astfel: Din veşnicie îi sunt cunoscute Domnului toate lucrările sale.
Câteva manuscrise vechi omit: de desfrânare.
Unele manuscrise mai noi omit: de animale sufocate.
Cele patru prescrieri sunt cunoscute sub numele de "clauzele sfântului Iacob". Ele cer de la creştinii proveniţi dintre păgâni să se ferească de următoarele impurităţi rituale: 1) Impuritatea provenită din idolatrie; v. 29 va face precizarea că este vorba de carnea sacrificată idolilor; 2) Impuritatea provenită din "desfrânare", adică din căsătoriile nelegitime între rudele apropiate (Lev 18,6-18). Nu se specifică alte păcate de necurăţie, deoarece, după Lege, nici un viciu nu este permis; 3) Impuritatea provenită prin consumarea cărnii de la un animal considerat curat, dar sacrificat prin sufocare, fără respectarea regulilor rituale: sângele trebuia lăsat să se scurgă complet (Lev 15); 4) Impuritatea provenită din contactul cu sânge animal sau uman (Lev 17,10-14).
Iuda, numit Bar-Saba = fiul lui Saba, nu mai este menţionat în NT. Sila este forma aramaică a ebraicului Saul (= cel întrebat, cerut) şi a latinului Silvanus. Despre el se va vorbi în continuare în Faptele Apostolilor.
Unele manuscrise adaugă: prin mâinile lor această scrisoare care conţinea acestea.
În multe manuscrise lipseşte: au plecat.
Unele manuscrise omit: animale sufocate.
O serie de manuscrise mai târzii şi traduceri adaugă v. 34: Dar Sila s-a hotărât să rămână acolo, numai Iuda a plecat la Ierusalim.
Misia este ţinutul de la sud de Marea Marmara, pe coasta vestică a Turciei de azi şi se învecina cu Bitinia la nord-est, Galaţia la est, iar la sud, cu Lidia şi Frigia. Oraşe mai importante erau Pergam, Troas şi Assos.
Bitinia este regiunea dintre Misia şi Pont, pe coasta de nord-vest a Turciei de azi. Împreună cu Pont formau o provincie romană din anul 74 î.C. Oraşe mai importante erau Niceea şi Calcedon, care vor deveni sediile conciliilor ecumenice în 325, respectiv 451.
Troas este o cetate-port la Marea Egee, în ţinutul Misia, la 40 km sud de vechea cetate Troia. A fost întemeiată în epoca lui Alexandru cel Mare. În perioada romană se numea Colonia Augusta Alexandria Troas, bucurându-se de privilegii deosebite, care au permis dezvoltarea sa economică. Portul era un centru de comunicaţii între Asia şi Macedonia. Ruinele poartă numele de Eschi-Stambul.
Macedonia este regiunea de nord a Greciei, considerată în vechime o zonă locuită de barbari. A devenit importantă o dată cu regele Filip, cuceritorul Greciei, şi mai ales cu Alexandru cel Mare. În timpul NT, era provincie romană cu capitala la Tesalonic.
Începând de aici, relatarea se face la persoana I plural, probabil fiind martor ocular însuşi Luca.
Samotracia este o insulă în Marea Egee, la jumătatea distanţei dintre coasta turcă şi cea greacă, loc de escală pentru navigatori.
Neapolis este oraşul-port pentru Filipi. În greacă, înseamnă "oraşul nou", azi se numeşte Kavalla. Distanţa între Neapoli şi Troas, în linie dreaptă, este de 200 km.
Filipi este un oraş în nord-estul Greciei, la 17 km de ţărm. Numele îi vine de la fondatorul Filip al II-lea al Macedoniei care l-a construit pe ruinele vechii cetăţi Crenides. După anul 42, devine colonie romană. Se afla pe Via Egnatia care lega Roma de Bizanţ. Săpăturile arheologice au scos la iveală centrul roman al oraşului, în care s-a identificat o criptă, considerată că ar fi fost închisoarea sfântului Paul.
Unele manuscrise vechi prezintă Filipi drept capitala Macedoniei, dar mărturiile istorice vorbesc despre Tesalonic ca fiind capitala Macedoniei.
Există o mare diversitate între manuscrise cu privire la forma verbală: întâlnim atât persoana I plural, cât şi persoana a III-a singular şi impersonal.
Termenul grec proseuche nu înseamnă sinagogă. Unii biblişti consideră că menţionarea locului de rugăciune lângă râu ar fi un indiciu că în Filipi nu exista sinagogă. Presupunerea lui Paul că un loc de rugăciune ar putea fi lângă râu se bazează pe faptul că apa era necesară pentru spălările rituale.
Oraş pe coasta vestică a Asiei Mici, la 65 km sud-est de Pergam, în ţinutul Lidia. Era renumit, în special, prin vopsitoriile de purpură. Purpura era extrasă din cochilia unor scoici de mare care se găsesc în regiunile răsăritene ale Mării Mediterane. Culoarea este de roşu-închis, cu nuanţă violetă. Stofa pluşată, vopsită cu purpură, era foarte scumpă; astfel de haine erau purtate de cei mai înstăriţi. Pe locul Tiatirei se află astăzi un orăşel agricol cu numele Akhisar.
Vezi n. Fap 2,11.
Lit.: duh de python. Python era, după credinţa comună din epocă, numele dragonului care păzea templul ghicitorilor din Delfi, ucis apoi de Apolo.
În coloniile romane, justiţia era încredinţată la doi pretori (duumviri jure dicundo).
Unele manuscrise omit: Domnului.
Câteva manuscrise adaugă aici: S-au adunat în piaţă şi, amintindu-şi de cutremurul care a avut loc, s-au temut. Această adăugire vrea să explice schimbarea atitudinii pretorilor.
Lit.: purtătorii de vergi. La romani, lictorii îi însoţeau pe magistraţi şi executau ordinele acestora. Mergeau încolonaţi în faţa demnitarilor: şase pentru pretor, doisprezece pentru consuli etc., purtând pe umăr fascii (legături) de vergi cu o secure la capăt.
Spaima pretorilor este explicabilă deoarece un cetăţean roman nu putea fi închis fără un proces şi nu putea fi lovit cu vergi.
Câteva manuscrise prezintă v. 39 într-o formă mult mai dezvoltată: Venind la închisoare cu mulţi prieteni, i-au rugat să plece, spunând: "Nu eram bine informaţi despre voi şi nu ştiam că sunteţi oameni drepţi". I-au eliberat şi i-au rugat, zicând: "Plecaţi din cetatea aceasta ca să nu facem o altă tulburare în popor împotriva voastră". Este evident că acest text este o amplificare ulterioară a celui original.
Amfipolis, înseamnă "cetate dublă" şi este înconjurată de cele două braţe ale râului Strymon. Se află lângă mare, la 44 km de Filipi, pe Via Egnatia.
Apolonia - o cetate mică, pe Via Egnatia, la 46 km de Amfipolis şi 57 km de Tesalonic, azi se cheamă Pollina.
Tesalonic - cetate întemeiată în anul 315 î.C. de către generalul Casandru, care i-a dat numele soţiei sale, sora lui Alexandru cel Mare. Era un important port la Marea Egee şi capitala Macedoniei, unde îşi avea sediul proconsulul. Cunoaşte o mare dezvoltare după războaiele civile romane, fiind la răscrucea drumurilor imperiale Via Egnatia şi Via Apia. Astăzi se numeşte Thesaloniki şi este al doilea oraş al Greciei.
Bereea - cetatea se află la 65 km vest de Tesalonic, pe calea ce leagă Macedonia de Grecia centrală. În timpul lui Nero era metropola în care se întrunea consiliul macedonean. Astăzi se numeşte Veria.
În timpul sfântului Paul, Atena era un orăşel de provincie cu o populaţie de 5.000 de locuitori. Era însă un centru cultural cunoscut, loc de întâlnire al filozofiilor şi artelor.
Epicurienii şi stoicii reprezentau curentele filozofice principale ale timpului. "Epicureismul" avea o viziune materialistă despre lume şi susţinea că singurul ideal pentru om era plăcerea, fie intelectuală, fie senzuală. "Stoicismul" propunea resemnarea la propria soartă, dispreţuirea durerii şi nobleţea divină a omului, considerat o părticică a divinităţii. Evident, aceste două curente filozofice sunt în conflict între ele şi cu doctrina creştină.
Lit.: Colina lui Ares. Ares era, în Grecia antică, zeul războiului. Această colină se află la poalele Acropolei. Era locul în care se aduna tribunalul suprem, care a luat numele locului. Sfântul Luca pare să se refere, în primul rând, la Areopag ca tribunal şi la membrii acestuia.
Unele manuscrise au: din sângele unuia. Exegeţii consideră că expresia nu se referă la substanţă sau principiu primordial, ci la Adam, strămoşul întregului neam omenesc.
Câteva manuscrise au: divinitatea, în loc de: Dumnezeu.
În unele manuscrise lipseşte: poeţii.
Textul citat se găseşte în poetul şi filozoful antic Aratus din Cilicia († 240 î.C.).
Unele manuscrise au: porunceşte.
Antica cetate întemeiată de dorieni, în sec. al IX-lea î.C., a fost distrusă în 146 î.C. de către romani, apoi reclădită de Iulius Cezar în 46 î.C. Era capitala provinciei Ahaia. Se află pe istmul Corint; la 2 km vest se află Marea Adriatică, iar la 10 km est, Marea Egee. Datorită poziţiei sale, Corintul devine un oraş înfloritor, dar şi foarte depravat. Săpăturile arheologice au scos la iveală o inscripţie: "Sinagoga iudeilor".
Acvila, înseamnă "vultur". Este nume latin ca şi cel al soţiei, Prisca = venerabilă (forma diminutivă - Priscila). Cei doi soţi creştini sunt menţionaţi mereu împreună şi în epistolele pauline, fiind prezentaţi drept colaboratori de încredere ai lui Paul.
Claudiu a fost împărat roman între anii 41-54 d.C. Despre decretul lui împotriva iudeilor din Roma sunt multe mărturii. Suetonius, în Vita Claudii 25, scrie: "Deoarece iudeii provocau într-una tulburări din cauza lui Chrestus (Cristos), el (Claudiu) i-a alungat din Roma". Evenimentul s-a produs în anul 49 d.C.
Lit.: făcător de corturi. Despre această meserie sunt destul de puţine mărturii. Corturile erau cel mai des confecţionate din piele, de aceea sfinţii părinţi şi mulţi exegeţi cred că meseria lui Paul era de lucrător în piele, şi nu ţesător de pânză.
În unele manuscrise, în loc de: cuvântului, găsim: Duhului.
Titus lipseşte din mai multe manuscrise. Identificarea persoanei nu este posibilă.
Crispus este menţionat şi în epistolele pauline.
Era fratele mai mare al filozofului Seneca, adoptat de oratorul Lucius Iunius Galion. A fost proconsul al Ahaiei între 51-52 d.C. A fost descoperită o inscripţie la Delfi, pusă cu ocazia unei vizite a lui Galion, inscripţie ce permite datarea mandatului său. Comportarea lui în acest caz reflectă atitudinea tipică a nobilului roman ce nu pierde vremea cu gâlcevi mărunte.
Cancreea - port care deservea Corintul la Marea Egee, aflat la 10 km est de Corint.
Efes - cetate antică situată pe coasta vestică a Turciei, la 75 km sud de Izmir (Smirna). În timpul NT, avea o populaţie de 250.000 de locuitori, fiind un important centru comercial, politic şi religios. Era port la Marea Egee, poartă de intrare spre Asia. Era renumită pentru templul zeiţei Artemis (una dintre cele şapte minuni ale lumii antice), pentru teatrul roman uriaş (25.000 de locuri) şi pentru bibliotecă. Era una din comunităţile creştine cele mai înfloritoare, reşedinţa lui Paul (3 ani), a apostolului Ioan (aici a scris Evanghelia) şi în apropiere (Meryem Ana) a locuit sfânta Fecioară. Aici a avut loc unul dintre marile concilii (431) în care Maria a fost declarată "Născătoare de Dumnezeu". În urma săpăturilor arheologice, oraşul a fost restaurat aproape integral.
Unele manuscrise adaugă aici: Trebuie cu orice preţ să fac sărbătoarea apropiată la Ierusalim. Mă voi...
Deşi nu este menţionat Ierusalimul, verbul "a urca" şi "salutul dat Bisericii" sunt expresii care arată că Paul ar fi fost la Ierusalim.
Unele manuscrise au: Domnul, altele: Cristos.
Mai multe manuscrise au: Domnului, altele: cuvântul Domnului, iar altele numai: calea.
Lit.: părţile de sus. Este vorba de regiunile străbătute anterior, Galaţia şi Frigia, care se află în podişul Anatoliei.
Exegeţii consideră că prin acest termen autorul s-ar referi la practici magice.
Unele manuscrise dau această structură versetului: Astfel, cuvântul Domnului creştea cu putere şi se întărea.
Aceste mici temple sunt de obicei reproduceri în miniatură (în special ale faţadei) ale templului zeiţei Artemis, zeiţa fertilităţii. Unele traduceri pun varianta latină: Diana. Templul era uriaş: 120/70 m, înconjurat de 128 de colonade de 19 m înălţime. Reproduceri în ceramică şi lemn au fost găsite în diferite locuri. Ele erau considerate suveniruri de călătorie sau amulete.
Lit.: asiarhi - funcţionari care prezidau cultul împăratului şi al zeiţei Roma (în Efes exista un templu al lui August şi al Romei). Ei proveneau din familiile cele mai însemnate, aleşi pentru un an, păstrându-şi titlul şi după terminarea mandatului.
Persoană oficială de prim rang în consiliul orăşenesc, având diferite atribuţii: ofiţer al stării civile, şeful cancelariei, păstra actele publice, formula textele legilor şi supraveghea respectarea lor.
Era un titlu oficial acordat acelor cetăţi care aveau un templu federal pentru cultul împăratului. Prin extensiune, titlul este atribuit şi cetăţilor cu temple renumite ale altor zeităţi.
Multe religii cred în astfel de statui căzute din cer. Au fost descoperite multe copii după statuia zeiţei Artemis din Efes, cele mai importante chiar în Efes, de mărime naturală.
În multe manuscrise, fraza următoare este numerotată cu v. 41.
Unele manuscrise adaugă: până în Asia.
Assos este oraş-port la Marea Egee, aflat pe capul Lekton, la 35 km sud de Troas. Azi se cheamă Behramkale.
Mitilene este portul insulei Lesbos, insulă din Marea Egee, lângă coasta turcă; aparţine Greciei. Circulaţia navală în această zonă era foarte anevoioasă în antichitate, din cauza vântului şi a coastelor stâncoase.
Chios este insulă grecească lângă coasta asiatică a Turciei, în dreptul oraşului Smirna.
Majoritatea codicelor bizantine adaugă: şi după ce ne-am oprit la Troghylion... Samos este o insulă în Marea Egee, aparţinând Greciei. Se află foarte aproape de litoralul turc, cam în dreptul oraşului Efes.
Milet este un vechi oraş comercial, la vărsarea râului Menandru în mare, la 60 km sud de Efes.
Unele manuscrise adaugă: Cristos.
Lit: legat.
Multe manuscrise vechi au: Biserica Domnului, o altă serie de manuscrise au: Biserica Domnului şi a lui Dumnezeu.
Deşi textul original apare în forma: prin propriul său sânge, împreună cu multe traduceri moderne (BJ, RSV, TEV etc.), am introdus: propriului Fiu, pentru uşurarea sensului.
Unele manuscrise au: Domnului.
Cos este o mică insulă în Marea Egee, de 40 km lungime şi 7 km lăţime. Capitala se numeşte tot Cos. Există câteva vestigii din perioada greco-romană.
Rodos este o insulă în Marea Egee, la 18 km de coasta meridională a Turciei. Oraşul Rodos păstrează multe urme ale civilizaţiei elenistice: Colosul din Rodos (o statuie din bronz de 32 m înălţime, reprezentându-l pe Apolo), şcoala retorică frecventată de Cezar şi Cicero etc.
Unele manuscrise adaugă: şi la Mira. Patara era o cetate pe coasta sud-vestică a Asiei Mici, punct de escală pentru drumul comercial de la Levant la Egipt. Astăzi este un ţinut aproape pustiu, în apropierea căruia se află localitatea turcă Djelemish.
Ptolemaida era numele elenizat al vechiului port Acco. Se află la 23 km nord de Haifa şi 41 km sud de Tir. Până în perioada lui Irod a fost cel mai important port din Palestina. Azi se numeşte Acco.
Punctuaţia frazei diferă în manuscrise importante, care pun punctul după atunci.
Unele manuscrise au: din Iudeea.
În manuscrisele mai vechi apare varianta: Mulţimea trebuie să se adune.
Aici şi, probabil în Fap 18,18, este vorba de votul de nazireat. Nazireul era "cel pus deoparte", "de rang înalt". În Num 6 se reglementează modul de împlinire a votului. Votul consta în abstinenţa de la băuturi ameţitoare, de la folosirea briciului şi de la contactul cu cei morţi. La terminarea perioadei făgăduite, nazireul aducea un sacrificiu, îşi tăia părul şi-l ardea pe altar în templu. Dacă votul era făcut în afara Israelului, nazireul trebuia să stea ultima lună în preajma templului. Dacă se făcea în Israel, era suficientă o săptămână.
O variantă ce apare în multe manuscrise are: hotărând să nu ţină nimic dintre acestea decât să se ferească...
Întrucât votul de nazireat se face pe cel puţin o lună, reiese clar că Paul nu face acest vot, ci doar participă la un rit de purificare împreună cu cei patru nazirei în ultima lor săptămână. El urma şi să plătească cheltuielile legate de tăierea părului celor patru nazirei, ca şi achitarea jertfelor, faptă considerată deosebit de merituoasă. Preluarea cheltuielilor legate de împlinirea voturilor era una dintre practicile persoanelor evlavioase.
Termenul grec sikarios este transcrierea cuvântului latin sicarius (de la sica = pumnal, cuţit cu lama încovoiată). Şi Iosif Flavius vorbeşte despre astfel de răzvrătiţi împotriva stăpânirii romane, care se retrăgeau în pustiu.
Unele manuscrise adaugă aici: şi au fost cuprinşi de frică.
În loc de: acolo, mai multe manuscrise au: în Damasc.
Complementul direct (l) lipseşte în câteva manuscrise vechi.
Anania a fost mare preot în 48 d.C. şi a rămas până în 59, iar în anul 66 a fost ucis de zeloţi pentru că era considerat "prieten al romanilor".
|
|
|
|
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro