Evanghelia după Sfântul Luca

Prolog

Capitolul 1

Vestirea nașterii lui Isus

    ²⁶ În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret ^p, ²⁷ la o fecioară logodită ^q cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria ^r.
     ²⁸ Și, intrând la ea, i-a spus: "Bucură-te ^s, o, plină de har ^t, Domnul este cu tine!" ^{u 29} Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.
     ³⁰ Însă îngerul i-a spus: "Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. ³¹ Vei primi în sân și vei naște un fiu și-l vei numi Isus ^v. ³² Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; ³³ și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit".
     ³⁴ Maria a spus către înger: "Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?" ³⁵ Răspunzând, îngerul i-a spus: "Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; ^w de aceea, sfântul care se va naște ^x va fi numit Fiul lui Dumnezeu. ³⁶ Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe, și aceasta este luna a șasea pentru ea care era numită sterilă, ³⁷ pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil. ³⁸ Atunci, Maria a spus: "Iată, slujitoarea ^y Domnului: fie mie după cuvântul tău". Și îngerul a plecat de la ea.

Vizita Mariei la Elisabeta

    ³⁹ În zilele acelea, Maria a pornit și s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate ^z a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt ⁴² și a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. ⁴³ Și de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? ⁴⁴ Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu. ⁴⁵ Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"
     ⁴⁶ Maria a spus:
    "Sufletul meu îl preamărește pe Domnul
⁴⁷    și duhul meu se bucură în Dumnezeu,
    Mântuitorul meu,
⁴⁸    pentru că a privit umilința slujitoarei sale;
    iată că de acum
    toate generațiile mă vor numi fericită,
⁴⁹    pentru că Cel Puternic
    mi-a făcut lucruri mari:
    sfânt este numele lui.
⁵⁰    Îndurarea lui față de cei ce se tem de el
    este din generație în generație.
⁵¹    Și-a arătat puterea brațului ^a său:
    i-a risipit pe cei mândri
    cu planurile inimii lor;
⁵²    i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri
    și i-a înălțat pe cei umili;
⁵³    i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,
    iar pe cei bogați i-a trimis cu mâinile goale;
⁵⁴    a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său,
    amintindu-și ^b de îndurarea sa,
⁵⁵    după cum a promis părinților noștri,
    lui Abraham și urmașilor lui
    pentru totdeauna".
     ⁵⁶ Maria a rămas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

    ⁵⁷ Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii și rudele ei au aflat că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.
     ⁵⁹ În ziua a opta au venit pentru circumcizia ^c copilului și voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui. ⁶⁰ Însă, intervenind, mama lui a spus: "Nu, ci se va numi Ioan". ⁶¹ Dar ei i-au zis: "Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta". ⁶² L-au întrebat deci prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. ⁶³ Cerând o tăbliță, a scris: "Ioan este numele lui". Și toți s-au mirat. ⁶⁴ În aceeași clipă, i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lăudându-l pe Dumnezeu. ⁶⁵ I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toți cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: "Ce va fi oare acest copil?" pentru că mâna Domnului era cu el.
     ⁶⁷ Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profetizat zicând:
⁶⁸    "Binecuvântat este Domnul,
    Dumnezeul lui Israel,
    pentru că l-a vizitat ^d
    și l-a răscumpărat pe poporul său
⁶⁹    și a înălțat cornul mântuirii ^e pentru noi
    în casa lui David, slujitorul său,
⁷⁰    după cum a promis
    prin gura sfinților săi profeți,
    încă din vechime:
⁷¹    mântuirea de dușmanii noștri
    și de mâna tuturor acelora care ne urăsc;
⁷²    astfel a arătat îndurare față de părinții noștri,
    și-a amintit de alianța lui sfântă:
⁷³    jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
    părintele nostru,
    să ne dea ca,
⁷⁴    eliberați fiind din mâna dușmanilor,
    să-i slujim fără teamă,
⁷⁵    în sfințenie și dreptate înaintea lui,
    în toate zilele noastre.
⁷⁶    Iar tu, copile,
    vei fi numit profet al Celui Preaînalt,
    căci vei merge înaintea Domnului
    ca să pregătești căile sale,
⁷⁷    să dai poporului său știința mântuirii
    spre iertarea păcatelor,
⁷⁸    datorită inimii ^f îndurătoare
    a Dumnezeului nostru;
    pentru aceasta ne va vizita ^g
    Cel care Răsare ^h din înălțime,
⁷⁹    ca să-i lumineze pe cei ce zac
    în întuneric și în umbra morții,
    și să îndrepte pașii noștri pe calea păcii".
     ⁸⁰    Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Nașterea lui Isus(Mt 1,18-25)

Capitolul 2

¹ În zilele acelea, a venit un decret din partea împăratului August ^a ca să se facă recensământ pe tot pământul. ² Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius ^b era guvernator al Siriei. ³ Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. ⁴ Și Iosif a urcat ^c din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, întrucât era din casa și din familia lui David, ⁵ pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască ⁷ și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei ^d.
    

 

Note de subsol

---

^p Nazaret, în ebraică, înseamnă "loc de observaţie". În VT nu este menţionat. Pe timpul lui Isus era o mică localitate neînsemnată (In 1,46), la 26 km vest de lacul Genezaret.
^q La evrei, logodna este un contract oficial legal între un bărbat şi o femeie, ce leagă ambele părţi (Dt 20,7; 22,23-27). Ea are loc după încheierea contractului de căsătorie între părinţii tinerilor. Intervalul dintre logodnă şi căsătorie este de un an, timp în care logodnica este considerată soţie, deşi nu trăiesc împreună. O infidelitate din partea logodnicei era considerată adulter. Zestrea ei devine proprietatea viitorului soţ, iar în cazul decesului acestuia, ea era considerată văduvă, rămânând în casa socrilor.
^r Acest nume era frecvent şi era ales nu atât pentru etimologie, de altfel nesemnificativă, cât pentru evocarea surorii lui Moise, Miryam (Num 26,59; Ex 15,20).
^s Termenul grec chaire poate fi înţeles: 1) un salut obişnuit în limba greacă (în felul acesta traduc Vg: ave; RSV: hail etc.) cu referinţă la v. 29: "ce fel de salut ar putea fi acesta"; 2) imperativ: "bucură-te!", astfel apare de fiecare dată la Luca şi în LXX, fiind o invitaţie la bucuria mesianică, ecou la invitaţia pe care profeţii o adresează fiicei Sionului şi care este motivată aici, ca şi la profeţi, prin venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului (Is 12,6; Sof 3,14-15; Il 2,21-27): astfel traduc BJ, TOB etc.
^t Lit.: kecharitomene = "care ai fost şi rămâi plină de harul divin". Verbul poate indica graţie fizică sau harul sufletesc. Aici forma gramaticală este un participiu perfect vocativ şi scoate în evidenţă o plinătate care, fiind realizată în trecut, durează şi astăzi şi tinde să se menţină în viitor. Verbul este rar şi este folosit de Luca cu intenţia de a indica o calitate specială a Mariei, mult mai importantă decât frumuseţea fizică. Deoarece Dumnezeu şi-a îndreptat bunăvoinţa spre persoana Mariei, ea este în starea de har Dei benevolentiam amorem experta (Zorell). De notat că forma vocativă ţine aici loc de nume propriu şi este singurul loc unde cel chemat de înger nu este chemat pe numele său.
^u În multe manuscrise importante ale NT apare: binecuvântată eşti tu între femei, dar este, probabil, o dublare a v. 42.
^v În ebraică, Yeshua = Iahve este Mântuitorul. Numele era foarte popular la evrei, fie în forma ebraică, fie în cea greacă (Iesous).
^w BJ traduce: Puterea Celui Preaînalt te va lua sub umbra sa; expresia subliniază în mod fericit două concepte diferite, unul din lumea ebraică, celălalt din lumea greacă păgână: 1) pentru evrei "puterea Celui Preaînalt" acţiona ascunzându-se într-un nor luminos (Ex 40,38; Lc 9,34), sub "umbră", adică sub protecţia sau, mai bine zis, sub puterea în virtutea căreia acţionează omul, obţinând rezultate care depăşesc forţele sale proprii. Cele două expresii, "Duhul Sfânt" şi "puterea Celui Preaînalt", ne arată că în această concepere este implicat Iahve cu toată puterea sa infinită, că este un fel de rezumat al minunilor creaţiei şi formării poporului ales; 2) pentru păgâni, "puterea" era un concept pe care îl răspândise filozofia stoică chiar şi în clasele cele mai puţin culte. De această putere depindea orice formă de fecunditate în univers: plantele, animalele, omul, artistul, poetul erau fecunzi pentru că erau pătrunşi de această putere (dynamis), care, fără a se amesteca cu ei, producea fecunditatea la toate nivelurile.
^x Câteva manuscrise importante adaugă: din tine.
^y În VT, expresia este folosită ca autodenumire a unei femei care vorbeşte cu un om de rang superior (1Sam 1,16; 25,24; 1Rg 1,13).
^z Localitatea este identificată de tradiţia creştină cu Ain-Karim, la 6 km vest de Ierusalim.
^a Lit.: a făcut putere cu braţul său; este o expresie specific semită care, printr-un antropomorfism, vrea să scoată în evidenţă atotputernicia lui Dumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34).
^b VT notează deseori că Dumnezeu îşi aminteşte (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24) pentru a spune că el este fidel promisiunii făcute pe care o împlineşte (Lc 1,72).
^c La început, circumcizia se făcea la pubertate; mai târziu, legea lui Moise a stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4; Lev 12,3). Trebuiau să fie prezenţi martori, era rostită o binecuvântare şi se punea nume copilului, deşi, în epoca patriarhilor, numele se punea la naştere (Gen 4,1). În VT, circumcizia era un semn al alianţei sfinte dintre Dumnezeu şi Israel; totodată, era pentru un bărbat semnul apartenenţei la poporul lui Dumnezeu, semnul deosebirii de păgâni şi al predestinării de a participa la binecuvântările promise Israelului.
^d VT vorbeşte de multe ori despre vizita lui Dumnezeu pentru a scoate în evidenţă intervenţiile sale mântuitoare (Gen 21,1; 50,24-25; Ps 65,10) sau de pedeapsă (Ex 32,34; Is 10,12). Luca este singurul evanghelist care foloseşte această imagine (cf. Lc 7,16; 19,44; Fap 15,14).
^e Cornul mântuirii; este o metaforă în VT care simbolizează vigoarea şi forţa (Ps 18,3 şi Dt 33,17). "Cornul" se referă aici la puterea divină în acţiunea de mântuire a poporului israelit. Există o asociere între "cornul mântuirii" şi "casa lui David", din care trebuia să se nască Mesia (Ez 29,21). În conformitate cu Ps 132,17, Domnul va face să răsară un corn de mântuire pentru David. Din sec. I î.C. ritualul ebraic cere fiecărui credincios să recite optsprezece binecuvântări; în a cincisprezecea dintre ele se spune: "Fă să răsară îndată mlădiţa lui David (Mesia) şi cornul lui să se înalţe cu ajutorul tău. Binecuvântat să fii tu, Doamne, care faci să răsară cornul ajutorului".
^f Cuvântul grec spalanchna înseamnă "măruntaie" (Vg - viscera), ca parte a trupului care în antichitate era deseori privită ca sediu al afectivităţii. Părţile interne superioare (inima, plămânii, ficatul) erau deosebite de părţile interne inferioare (intestine). Este un exemplu clar de metonimie pentru a exprima abstractul prin concret. În mentalitatea noastră latină, sediul afectivităţii este inima.
^g Există dificultăţi cu privire la timpul folosit, întrucât multe manuscrise întrebuinţează trecutul (BJ, TOB). Cu RSV şi alte traduceri recente, folosim viitorul.
^h Expresia poate însemna un Mesia care este trimis de Cel Preaînalt (Num 24,17; Zah 3,8; 6,12).
^a Octavian August este strănepotul lui Iulius Cezar. După înfrângerea lui Lepidus (36 î.C.) şi a lui Antoniu (31 î.C.), rămâne singur împărat în Imperiul Roman. A primit de la senat titlul de August (= cel vrednic de onoare) în 27 î.C. A murit în anul 14 d.C.
^b Publius Sulpicius Quirinius a fost trimis ca delegat în Siria şi însărcinat cu restructurarea Iudeii ca provincie romană după depunerea lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare (Mt 2,22), care domnise între 4 î.C. şi 6 d.C.
^c Este o expresie tipic ebraică în VT pentru a indica urcarea în regiunea muntoasă a Iudeii, în special la Ierusalim (780 m altitudine: Mc 10,32; In 2,13; Lc 2,42).
^d În greacă, katalyma înseamnă "loc închiriat pentru o noapte". Aici se referă la o încăpere comună pentru popasul caravanelor (caravanserai).