Evanghelia după Sfântul Luca

Femeile evlavioase

Capitolul 8

¹ Și după aceea, el trecea prin cetăți și sate, predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; ² de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria ^a, numită Magdalena ^b, din care scosese șapte diavoli ^c, ³ și Ioana, soția lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana și multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Parabola semănătorului
(Mt 13,1-17; Mc 4,1-12)
    ⁴ Pe când îl însoțea o mulțime mare și veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă: ⁵ "Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. ⁶ O altă parte a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. ⁷ Altă parte a căzut între spini, dar spinii, crescuți în același timp, au înăbușit-o. ⁸ Iar altă parte a căzut în pământ bun și, crescând, a dat rod însutit". După ce a spus acestea, a strigat: "Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!"
     ⁹ Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. ¹⁰ El le-a spus: "Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu, celorlalți [li se vorbește] în parabole. Pentru ca
    văzând să nu vadă
    și auzind să nu înțeleagă.

Explicarea parabolei semănătorului
(Mt 13,18-23; Mc 4,13-20)
    ¹¹ Această parabolă înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. ¹³ Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi. ¹⁴ Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul ^d, sunt înăbușiți de griji, bogății și plăcerile vieții ^e și nu ajung să rodească. ¹⁵ Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată și generoasă, îl păstrează și aduc roade în răbdare.

Parabola candelei
(Mc 4,21-25)
    ¹⁶ Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina. ¹⁷ Căci nu este nimic ascuns care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină. ¹⁸ Aveți grijă, așadar, cum ascultați, pentru că celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce crede că are".

Mama și frații lui Isus
(Mt 12,46-50; Mc 3,31-35)
    ¹⁹ Au venit la el mama și frații lui și nu puteau să ajungă până la el din cauza mulțimii. ²⁰ I s-a făcut cunoscut: "Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă". ²¹ Dar el le-a răspuns: "Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc".

Liniștirea furtunii
(Mt 8,23-27; Mc 4,35-41)
    ²² Într-una din zile, s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: "Să trecem în partea cealaltă a lacului". Și au plecat. ²³ Pe când vâsleau, el a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: barca se umplea cu apă, iar ei erau în pericol. ²⁴ Atunci, venind la el, l-au trezit spunând: "Învățătorule! Învățătorule, pierim!" Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile. Ele au încetat și s-a făcut liniște. ²⁵ Atunci le-a spus: "Unde este credința voastră?" Ei însă au fost cuprinși de teamă și se mirau spunând unii către alții: "Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?"

Isus vindecă un om posedat de diavol
în ținutul gherasenilor
(Mt 8,28-34; Mc 5,1-20)
    ²⁶ Și au tras la mal în ținutul gherasenilor ^f, care este de partea cealaltă a Galileii. ²⁷ După ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte. ²⁸ Când l-a văzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pământ în fața lui și, cu glas puternic, i-a spus: "Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!" ^g, ²⁹ pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri la picioare, dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu. ³⁰ Atunci Isus, l-a întrebat: "Care-ți este numele?" El i-a răspuns: "Legiune", căci intraseră mulți diavoli în el. ³¹ Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis ^h.
     ³² Era acolo o turmă mare de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie. ³³ Atunci diavolii au ieșit din om și au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat ⁱ.
     ³⁴ Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate. ³⁵ Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica. ³⁶ Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, ³⁷ toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se în barcă, s-a întors.
     ³⁸ Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l [lase să] rămână cu el, însă l-a trimis, spunând: ³⁹ "Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine". Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea fiicei lui Iair
(Mt 9,18-26; Mc 5,21-43)
    ⁴⁰ Când s-a întors Isus, a fost primit de mulțime, căci toți îl așteptau. ⁴¹ Și iată că a venit un bărbat cu numele Iair, care era conducătorul sinagogii și, căzând la picioarele lui Isus, îl ruga să vină în casa lui ⁴² fiindcă avea o singură fiică, în jur de doisprezece ani, care era pe moarte.
    Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau. ⁴³ O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care își cheltuise toată avuția cu medicii ^j și care nu putuse fi vindecată de nimeni, ⁴⁴ apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii ^k mantiei și îndată hemoragia ei s-a oprit. ⁴⁵ Atunci Isus a spus: "Cine m-a atins?" Fiindcă toți negau, Petru i-a zis: "Învățătorule, mulțimile se îmbulzesc și te îngrămădesc" ^l. ⁴⁶ Însă Isus a spus: "Cineva m-a atins, pentru că am simțit că o putere a ieșit din mine". ⁴⁷ Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și, aruncându-se la picioarele lui, a mărturisit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat. ⁴⁸ Iar el i-a spus: "Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!"
     ⁴⁹ Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: "Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe Învățător!" ⁵⁰ Când a auzit, Isus i-a răspuns: "Nu te teme, crede numai și ea va fi mântuită!" ⁵¹ Venind deci la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan și Iacob, tatălui și mamei fetei. ⁵² Toți plângeau și își băteau pieptul pentru ea. Dar el le-a spus: "Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!" ⁵³ Iar ei îl luau în râs, știind că murise. ⁵⁴ Atunci el, prinzând-o de mână, a strigat: "Copilă, scoală-te!" ⁵⁵ Și sufletul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce. ⁵⁶ Părinții ei au rămas uluiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

 

Note de subsol

---

^a Nu avem nici un motiv s-o identificăm pe Maria Magdalena cu femeia păcătoasă din Lc 7,36-50 şi nici cu Maria, sora Martei (Lc 10,38-42). Singurele informaţii pe care ni le dă Evanghelia sunt: 1) din ea Isus a scos şapte diavoli; 2) este prima căreia i s-a arătat Isus după înviere (In 20,11-18; Mt 28,9-10; Mc 16,9-11).
^b Maria provine din cetatea Magdala, în ebraică Migdal = turn, termen folosit deseori în VT ca nume propriu (Ex 14,2). Pe locul vechii aşezări se află azi localitatea Migdal, la 5 km nord de Tiberiada, pe malul vestic al lacului Genezaret.
^c Faptul că Maria Magdalena fusese posedată nu înseamnă că era păcătoasă, deoarece posedarea este o suferinţă pe care Dumnezeu o poate permite pentru motive diverse. De aceea, evanghelistul insistă asupra termenului "vindecare" şi nu "exorcizare". E posibil ca numărul 7, expresia plinătăţii, să evoce un caz grav de posedare, ori posedare repetată (Lc 11,26).
^d Lit.: mergând, înaintând.
^e Cele trei pericole care distrag atenţia de la cuvântul lui Dumnezeu pot fi comparate cu "cele trei capcane ale lui Belial" din Documentul de la Damasc, aparţinând textelor de la Qumran, în care autorul vede Israelul prins în trei capcane: necinstirea sanctuarului, bogăţia şi convieţuirea cu mai multe femei.
^f Numele ţinutului este foarte mult discutat. Majoritatea manuscriselor propun: ghergheseni pentru că aşezarea localităţii Gherasa nu corespunde cu descrierea din Evanghelie. Dar varianta gheraseni pare cea mai probabilă în Luca, întrucât este varianta cea mai dificilă şi cea mai frecventă în primele manuscrise ale Evangheliei după sfântul Luca. Gherasa (actualul Gherash) este o localitate în Transiordania la cca. 50 km sud-est de lacul Genezaret, situat în regiunea Decapole din munţii Ghilead, la marginea pustiului spre est. Origene, vizitând aşezarea, notează că este o localitate din Arabia care nu are în apropiere nici mare şi nici lac în care ar fi putut să se arunce porcii. Oricât ar fi de dificilă stabilirea cu exactitate a numelui localităţii, învăţătura religioasă a relatării rămâne clară.
^g Lit.: nu mă pune la încercare; basanos - rădăcina verbului folosit în greacă - era o piatră din Lidia folosită pentru recunoaşterea aurului, prin frecare.
^h În cosmologia semitică, sub pământ se află "apele de dedesubt" care simbolizează "haosul" în luptă cu lumea creată de Dumnezeu (Gen 1,2). Diavolii sunt condamnaţi să fie închişi în acest haos în mod definitiv, pe când oamenilor le este oferită posibilitatea alegerii personale.
ⁱ Faptul este interpretat de mulţi ca o manifestare a nemulţumirii lui Dumnezeu pentru prezenţa în număr aşa de mare a animalelor considerate de evrei necurate. Lc 11,24 spune că duhurile necurate, alungate din oameni, caută loc de refugiu în pustiu, morminte sau chiar în persoane demente. Întrucât porcii erau animale sacre pentru unele culte păgâne şi erau jertfiţi diavolilor (1Cor 10,20), "duhurile necurate" puteau găsi în aceste "animale necurate" un loc potrivit de refugiu.
^j Unele manuscrise omit: care îşi cheltuise toată avuţia cu medicii, probabil pe considerentul că Luca, fiind medic, nu putea accepta o expresie defavorabilă la adresa colegilor de breaslă.
^k Împletitură din trei fire albe şi unul albastru care orna fiecare din cele patru colţuri ale mantiei la evrei.
^l Unele manuscrise adaugă: şi tu spui: Cine m-a atins?; probabil armonizare cu Mc 5,31.