Evanghelia după Sfântul Luca

Nașterea lui Isus(Mt 1,18-25)

Capitolul 2

¹ În zilele acelea, a venit un decret din partea împăratului August ^a ca să se facă recensământ pe tot pământul. ² Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius ^b era guvernator al Siriei. ³ Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. ⁴ Și Iosif a urcat ^c din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, întrucât era din casa și din familia lui David, ⁵ pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască ⁷ și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei ^d.
     ⁸ În același ținut erau unii păstori care trăiau pe câmp și păzeau turmele pe timpul nopții. ⁹ Și le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinși de o mare spaimă. ¹⁰ Îngerul le-a spus: "Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. ¹² Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle". ¹³ Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulțime din oastea cerească ^e, lăudându-l pe Dumnezeu și spunând:
¹⁴     "Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu,
    și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!" ^{f
     15} Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alții: "Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul". ¹⁶ Au plecat, deci, în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle. ¹⁷ După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. ¹⁸ Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. ¹⁹ Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus.
     ²¹ Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis și i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

Prezentarea lui Isus în templu

    ²² După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise ^g, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, ²³ după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi declarat sfânt pentru Domnul ^{h 24} și să aducă jertfă, după cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
     ²⁵ Și iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon și acesta era un om drept și evlavios care aștepta consolarea ⁱ lui Israel și Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul ^j Domnului. ²⁷ A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus, ca să îndeplinească prescrierile Legii cu privire la el, ²⁸ l-a luat în brațele sale și l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând:
²⁹    "Acum eliberează-l, Stăpâne,
    pe slujitorul tău în pace, după cuvântul tău,
³⁰    pentru că ochii mei au văzut mântuirea ta
³¹    pe care ai pregătit-o
    în fața tuturor popoarelor:
³²    lumină spre luminarea neamurilor
    și spre gloria poporului tău Israel!"
³³ Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora în Israel și ca semn care va stârni împotrivire ^k - ³⁵ ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi - iar ție, o sabie îți va străpunge sufletul".
     ³⁶ Era acolo și Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Așer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, ³⁷ era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. ³⁸ Venind și ea chiar la aceeași oră, îl preamărea pe Dumnezeu și vorbea despre [copil] tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului.
     ³⁹ Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Isus în templu la vârsta de doisprezece ani

    ⁴¹ Părinții lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui ^l. ⁴² Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. ⁴³ După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinții lui nu știau. ⁴⁴ Crezând însă că este cu grupul de pelerini ^m, au mers cale de o zi și-l căutau printre rude și cunoscuți. ⁴⁵ Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. ⁴⁶ După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor ⁿ, ascultându-i și punându-le întrebări.
     ⁴⁷ Toți cei care îl ascultau se mirau de înțelepciunea și de răspunsurile lui. ⁴⁸ Văzându-l, ei au rămas înmărmuriți și mama lui i-a spus: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat îngrijorați". ⁴⁹ El însă le-a spus: "De ce m-ați căutat? Nu știați că eu trebuie să fiu în casa ^o Tatălui meu?" ⁵⁰ Însă ei n-au înțeles cuvântul pe care li-l spusese.
     ⁵¹ Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret și era supus lor. Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.
     ⁵² Isus creștea în înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

 

Note de subsol

---

^a Octavian August este strănepotul lui Iulius Cezar. După înfrângerea lui Lepidus (36 î.C.) şi a lui Antoniu (31 î.C.), rămâne singur împărat în Imperiul Roman. A primit de la senat titlul de August (= cel vrednic de onoare) în 27 î.C. A murit în anul 14 d.C.
^b Publius Sulpicius Quirinius a fost trimis ca delegat în Siria şi însărcinat cu restructurarea Iudeii ca provincie romană după depunerea lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare (Mt 2,22), care domnise între 4 î.C. şi 6 d.C.
^c Este o expresie tipic ebraică în VT pentru a indica urcarea în regiunea muntoasă a Iudeii, în special la Ierusalim (780 m altitudine: Mc 10,32; In 2,13; Lc 2,42).
^d În greacă, katalyma înseamnă "loc închiriat pentru o noapte". Aici se referă la o încăpere comună pentru popasul caravanelor (caravanserai).
^e În VT întâlnim expresia: "Dumnezeul oştirilor cereşti" de 284 de ori. Aceste "oştiri" sunt formate din îngeri care aveau rolul liturgic de a cânta laudă lui Dumnezeu (Is 6,3; Iob 38,7; Ps 29,1-2). În textul lui Luca ei celebrează intrarea lui Mesia Isus în lume (Evr 1,6).
^f Expresia: oamenilor de bunăvoinţă, după Vg, nu redă tot sensul original: termenul grec eudokia înseamnă "complăcere", "bunăvoinţă", "voinţa de a face bine" şi se referă, în mod incontestabil, la planul de mântuire bazat pe bunătatea şi fidelitatea lui Dumnezeu, şi nu pe răspunsul omului, care are importanţa sa, dar e secundar pentru realizarea planului salvific. Traducerea: pace oamenilor pe care el îi iubeşte este susţinută de o serie de manuscrise vechi, de textele de la Qumran (1QH 4,32) şi este preferată de majoritatea versiunilor actuale (BJ, TOB, RSV etc.).
^g În Lev 12,2-8 se spune că o femeie, după naştere, era considerată "impură" pentru 7 zile, după naşterea unui băiat; pentru 14 zile, după naşterea unei fete şi nu era admisă la cult pentru alte 33 de zile, după naşterea unui băiat, şi alte 66 de zile, după naşterea unei fete. După această perioadă, trebuia să se prezinte la preot şi să ofere "sacrificiul pentru păcat", de obicei un miel de un an, însă pentru cei săraci erau suficiente două turturele sau doi pui de porumbel. Purificarea era impusă numai mamei, iar băiatul prim născut trebuia răscumpărat. Prezentarea copilului în templu nu era poruncită, dar nici interzisă (Num 18,15) şi, probabil, unele familii evlavioase o practicau (1Sam 1,24-28).
^h Legea prescria răscumpărarea primului născut de parte bărbătească atât pentru oameni, cât şi pentru animale (Ex 13,1-2), întrucât erau consideraţi "consacraţi", "sfinţiţi" Domnului. În ritual se făcea o binecuvântare pentru rodnicia ulterioară şi sănătate. Ca preţ de răscumpărare, familia trebuia să plătească preotului cinci shekeli. Luca vorbeşte numai de jertfa adusă pentru purificarea Mariei. Faptul că el nu menţionează plata celor cinci shekeli sugerează ideea că Isus nu trebuia să fie răscumpărat, căci el îşi va da viaţa ca răscumpărare.
ⁱ Evenimentul mesianic descris şi promis de profeţi care aduce Israelului eliberarea de toate relele şi venirea escatologică a lui Dumnezeu (Is 40,1 ş.u.; 62,1; 66,8).
^j Lit.: unsul, consacratul (Ex 30,32), destinat să mântuiască poporul lui Dumnezeu. "Cristosul, Unsul Domnului" este titlul mesianic tradiţional în VT grec (1Sam 24,7.11), spre deosebire de "Cristos Domnul" devenit nume propriu al lui Isus (Fap 2,36).
^k Oamenii se împart în privinţa lui Cristos: sau se scandalizează de el şi, respingându-l prin necredinţă, devin vinovaţi (Is 8,14; Lc 20,17-18), sau îl acceptă prin credinţă şi ajung astfel la mântuire.
^l După împlinirea vârstei de doisprezece ani, fiecare bărbat israelit era obligat de Lege să meargă la templu de trei ori pe an: la Paşti, la Rusalii şi la sărbătoarea Corturilor (Ex 23,14-17). Cei care locuiau departe erau obligaţi numai de Paşti. Femeile nu erau obligate, dar multe mergeau din evlavie.
^m Lit.: synodia = caravană; cuvântul se află numai aici în NT şi desemnează un grup de oameni ce călătoresc împreună. Motivul de a călători în grup din şi spre Galileea era traversarea ţinutului neospitalier al Samariei şi pericolul atacurilor din partea tâlharilor (Lc 9,53; 10,30).
ⁿ Pentru o înţelegere corectă a acestui verset, menţionăm că învăţătura religioasă publică din templu se făcea, în special, cu ocazia sărbătorilor, constând în discuţii dintre învăţătorii Legii şi ascultătorii care le puneau întrebări. Tinerii participau cu entuziasm la aceste lecţii publice, din dorinţa de a cunoaşte mai amănunţit Legea şi interpretările ei.
^o Lit.: în cele ale Tatălui. Contextul în care părinţii îl caută pe Isus cere, în mod logic, în răspunsul lui Isus numirea unui loc. Expresia greacă en + dativ plural poate fi tradusă ca locuinţa, casa, proprietatea cuiva (Iob 18,19; Est 7,9). De altfel, templul este considerat de Isus de mai multe ori drept "casa Tatălui" (Lc 19,46; In 2,16). Majoritatea traducerilor actuale (RSV, BJ, TOB) propun acest sens.