DeiVerbum.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Scrisoarea către Evrei

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 10

    1. De fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, și nu înfățișarea realităților - prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an - nu poate nicidecum să-i desăvârșească pe cei care se apropie.
    2. Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curățați o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conștiința păcatelor?
    3. Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea păcatelor.
    4. Pentru că sângele taurilor și al țapilor nu poate să înlăture păcatele.
    5. Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup.
    6. Nu ți-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
    7. Atunci am zis: Iată, vin - în sulul cărții este scris despre mine - ca să fac voința ta, Dumnezeule!
    8. După ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit și nici nu ți-au plăcut jertfele și ofrandele, arderile de tot și jertfele pentru păcat - acestea sunt totuși oferite conform Legii;
    9. acum, zice, iată, vin ca să fac voința ta. Astfel, desființează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua.
    10. Datorită acestei voințe, suntem sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
    11. Pe când orice preot stă în picioare pentru a aduce cult în fiecare zi și a oferi de multe ori aceleași jertfe, care nu pot nicidecum să înlăture păcatele,
    12. el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
    13. așteptând de acum ca dușmanii lui să fie puși sub picioarele sale,
    14. pentru că el, printr-o singură jertfă, i-a dus la desăvârșire pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.
    15. Dar și Duhul cel Sfânt dă mărturie despre aceasta, căci, după ce a spus:
    16. Aceasta este alianța pe care o voi încheia cu ei după zilele acelea, spune Domnul: Voi pune legile mele în inima lor și le voi înscrie în mintea lor,
    17. și: Și nu-mi voi mai aminti de păcatele și de nelegiuirile lor.
    18. Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate.
    19. Așadar, fraților, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus
    20. pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul său,
    21. și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
    22. să ne apropiem cu inimă sinceră în plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de conștiința rea și spălându-ne trupul cu apă curată.
    23. Să ținem cu neclintire mărturisirea credinței, pentru că cel care a promis este demn de încredere.
    24. Să fim atenți unii față de alții pentru a da impuls carității și faptelor bune.
    25. Să nu părăsiți adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnați, cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie ziua.
    26. Căci dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,
    27. ci doar o așteptare îngrozitoare a judecății și furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiți.
    28. Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
    29. Cu cât mai aspră, credeți voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care îl va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat sângele alianței în care a fost sfințit și îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
    30. Într-adevăr, îl cunoșteau pe cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și din nou: Domnul va judeca poporul său.
    31. Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
    32. Dar amintiți-vă de zilele de la început, în care, după ce ați fost luminați, ați susținut o luptă grea, plină de suferințe:
    33. pe de o parte, ați fost supuși la insulte și chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, ați devenit solidari cu cei care erau tratați astfel.
    34. Voi ați suferit, într-adevăr, cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, știind că aveți o bogăție mai bună care rămâne.
    35. Așadar, nu vă pierdeți încrederea! Ea are o mare răsplată.
    36. Căci aveți nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voința lui Dumnezeu, să puteți obține promisiunea,
    37. deoarece: Încă puțin, foarte puțin, și cel care vine va veni și nu va întârzia;
    38. iar cel drept al meu va trăi prin credință, însă dacă se întoarce sufletul meu nu-și va găsi plăcerea în el.
    39. Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credință spre mântuirea sufletului.

    Sacrificiile repetate ale Legii sunt insuficiente

    Capitolul 10

    1 De fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, și nu înfățișarea realităților - prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an - nu poate nicidecum să-i desăvârșească pe cei care se apropie. 2 Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curățați o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conștiința păcatelor? 3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea păcatelor. 4 Pentru că sângele taurilor și al țapilor nu poate să înlăture păcatele.

    Sacrificiul unic al lui Cristos
    înlocuiește sacrificiile vechi
    5         Pentru aceasta, intrând în lume, el spune:
        Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă,
        ci mi-ai alcătuit un trup.
    6     Nu ți-au plăcut
        nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
    7     Atunci am zis:
        Iată, vin
        - în sulul cărții este scris despre mine -
        ca să fac voința ta, Dumnezeule    !
    8 După ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit și nici nu ți-au plăcut jertfele și ofrandele, arderile de tot și jertfele pentru păcat - acestea sunt totuși oferite conform Legii; 9 acum, zice, iată, vin ca să fac voința ta. Astfel, desființează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei voințe, suntem sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

    Preoția lui Cristos
    înlocuiește preoția Vechiului Testament

        11 Pe când orice preot a stă în picioare pentru a aduce cult în fiecare zi și a oferi de multe ori aceleași jertfe, care nu pot nicidecum să înlăture păcatele, 12 el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 așteptând de acum ca dușmanii lui să fie puși sub picioarele sale, 14 pentru că el, printr-o singură jertfă, i-a dus la desăvârșire pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.

    În noua alianță,
    jertfele pentru păcate nu mai sunt necesare

        15 Dar și Duhul cel Sfânt dă mărturie despre aceasta, căci, după ce a spus:
    16     Aceasta este alianța pe care o voi încheia cu ei
        după zilele acelea, spune Domnul:
        Voi pune legile mele în inima lor
        și le voi înscrie în mintea lor    ,
    17 și:
        Și nu-mi voi mai aminti
        de păcatele și de nelegiuirile lor    .
    18 Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate.

    Îndemnuri la credință

        19 Așadar, fraților, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus 20 pe calea cea nouă b și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă c, adică prin trupul său, 21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă sinceră în plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de conștiința rea și spălându-ne trupul cu apă curată. 23 Să ținem cu neclintire mărturisirea credinței, pentru că cel care a promis este demn de încredere. 24 Să fim atenți unii față de alții pentru a da impuls carității și faptelor bune. 25 Să nu părăsiți d adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnați, cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie ziua.

    Pericolul și pedepsirea apostaziei

        26 Căci dacă păcătuim e de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar o așteptare îngrozitoare a judecății și furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiți. 28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii. 29 Cu cât mai aspră, credeți voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care îl va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat sângele alianței în care a fost sfințit și îl va fi batjocorit pe Duhul harului? 30 Într-adevăr, îl cunoșteau pe cel care a zis:
        A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti.
    Și din nou:
        Domnul va judeca poporul său.
    31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

    Amintirea statorniciei din trecut

        32 Dar amintiți-vă de zilele de la început, în care, după ce ați fost luminați, ați susținut o luptă grea, plină de suferințe: 33 pe de o parte, ați fost supuși la insulte și chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, ați devenit solidari cu cei care erau tratați astfel. 34 Voi ați suferit, într-adevăr, cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, știind că aveți o bogăție mai bună care rămâne. 35 Așadar, nu vă pierdeți încrederea! Ea are o mare răsplată.

    Statornicia în credință până la sfârșit

        36 Căci aveți nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voința lui Dumnezeu, să puteți obține promisiunea, 37 deoarece:
        Încă puțin, foarte puțin,
        și cel care vine va veni și nu va întârzia;
    38     iar cel drept al meu va trăi prin credință,
        însă dacă se întoarce
        sufletul meu nu-și va găsi plăcerea în el.
    39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credință spre mântuirea sufletului.

     

    Note de subsol

    a Unele manuscrise au: mare preot.
    b Termenul eisodon, care aici descrie intrarea în sanctuarul ceresc, este folosit în literatura greacă extrabiblică pentru a descrie aleea ornamentată pe care se desfăşura procesiunea spre templu. Creştinul cunoaşte această cale spre ceruri, pe care porneşte cu "încredere" (gr. parresia). Termenul grec parresia este mai bogat: creştinul porneşte cu entuziasm, fără ezitare, trecând cu bucurie peste obstacole.
    c În timp ce evreii, urmând calea Legii, puteau ajunge doar până la vălul care despărţea curtea interioară a templului de Sfânta, creştinii pot ajunge pe calea nouă şi vie până în Sfânta Sfintelor din ceruri.
    d Unii creştini lipseau în mod obişnuit de la adunarea comunitară zilnică (Fap 2,16) sau săptămânală (Fap 20,7) nu atât din neglijenţă, cât dintr-o atitudine conştientă (în greaca populară termenul are un sens mai puternic: a dezerta, a abandona), poate din egoism, refuzând să participe la viaţa comunitară, poate din orgoliu, dispreţuind comunitatea fraţilor, sau poate din frica de a-şi arăta credinţa în timpul persecuţiei. Pierderea era dublă: pe de o parte, comunitatea scădea la număr şi în forţă morală; pe de altă parte, creştinul izolat, lipsit de contactul cu cele sfinte şi de încurajarea frăţească, se expunea pericolului de a-şi pierde credinţa.
    e Forma verbală din greacă indică o stare permanentă de păcat, ba chiar o încăpăţânare.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro