DeiVerbum.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Scrisoarea către Evrei

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 4

    1. Deci, să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus.
    2. Căci și noi am primit vestea cea bună ca și ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credință cu cei care au ascultat.
    3. De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, așa cum s-a zis: Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea, chiar dacă lucrările erau săvârșite de la întemeierea lumii.
    4. Căci despre ziua a șaptea s-a spus undeva astfel: Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrările sale.
    5. Și iarăși, în același loc: Nu vor intra în odihna mea.
    6. Așadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării,
    7. stabilește din nou o zi, astăzi, spunând prin David, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte: Astăzi, dacă veți auzi glasul lui, nu vă împietriți inimile.
    8. Deci, dacă Iosue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi.
    9. Așadar, rămâne o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu,
    10. pentru că cine intră în odihna lui se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale sale.
    11. Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare.
    12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii.
    13. Și nu este nici o creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia vom da cont.
    14. Având, așadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea credinței.
    15. Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat.
    16. Așadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit.

    Capitolul 4

    1 Deci, să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus. 2 Căci și noi am primit vestea cea bună ca și ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit a prin credință cu cei care au ascultat b. 3 De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, așa cum s-a zis:
        Astfel am jurat în mânia mea:
        nu vor intra în odihna mea    ,
    chiar dacă lucrările erau săvârșite de la întemeierea lumii. 4 Căci despre ziua a șaptea s-a spus undeva astfel: Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrările sale. 5 Și iarăși, în același loc: Nu vor intra în odihna mea. 6 Așadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării, 7 stabilește din nou o zi, astăzi, spunând prin David, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte:
        Astăzi, dacă veți auzi glasul lui,
        nu vă împietriți inimile    .
         8 Deci, dacă Iosue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi. 9 Așadar, rămâne o zi de odihnă c pentru poporul lui Dumnezeu, 10 pentru că cine intră în odihna lui se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale sale. 11 Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare.

    Puterea cuvântului lui Dumnezeu

        12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; d el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii e. 13 Și nu este nici o creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia vom da cont.

    Isus este marele preot

        14 Având, așadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea credinței. 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Așadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit.

     

    Note de subsol

    a Unele manuscrise au nominativ singular: întrucât el nu s-a unit prin credinţă...
    b Neglijarea promisiunii sau îndoiala că ea s-ar putea realiza este greşeala evreilor şi reprezintă un risc pentru creştini. De fapt, dacă evreii ar fi rămas uniţi cu Moise şi Iosue în încrederea faţă de promisiunea lui Dumnezeu, ar fi intrat în "odihnă", în ţara făgăduită.
    c Lit.: odihna sabatică. Termenul sabbatismos este creat anume de autor pentru a arăta că odihna creştinului va fi în strânsă unire cu cea a lui Dumnezeu, deci veşnică şi fericită. Sabatul este o imagine a fericirii viitoare.
    d Forţa de pătrundere a cuvântului lui Dumnezeu o depăşeşte pe aceea a sabiei curbate folosite de legionarii romani, sau a cuţitului folosit la sacrificii (Gen 22,6-10).
    e Metafora folosită de autor cuprinde elementele vitale ale unei fiinţe vii. Nu trebuie să căutăm un corespondent moral sau psihologic pentru ele. Scopul autorului este de a descrie capacitatea de pătrundere a cuvântului lui Dumnezeu, care garantează toate facultăţile şi activităţile omului, judecând intenţiile şi voinţa lui.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro