Capitolul 6
1 De aceea, lăsând învățătura de început, despre Cristos, să trecem la ceea ce este desăvârșit, fără a mai pune iarăși temelia: întoarcerea de la faptele moarte
a și credința în Dumnezeu;
2 învățătura despre botez și impunerea mâinilor; învierea din morți și judecata veșnică.
3 Vom face și aceasta, dacă vrea Dumnezeu.
4 Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminați, care au gustat darurile cerești și au devenit părtași ai Duhului Sfânt,
5 care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile lumii viitoare
6 și care totuși au căzut, să se reînnoiască iarăși prin convertire, de vreme ce îl răstignesc în ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun batjocurii.
7 Căci pământul care absoarbe ploaia care cade deseori peste el și produce ierburi folositoare pentru cei ce îl lucrează, primește binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă produce spini și ciulini, este fără valoare și blestemul este aproape, iar la urmă i se dă foc.
9 Chiar dacă vorbim astfel, în ceea ce vă privește, iubiților, suntem convinși că sunteți într-o stare mai bună și mai aproape de mântuire,
10 pentru că Dumnezeu nu este nedrept încât să uite faptele voastre și iubirea pe care ați arătat-o față de numele lui, când i-ați slujit pe sfinți și-i slujiți.
11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă în desăvârșirea speranței până la sfârșit,
12 astfel încât să nu fiți nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credință și răbdare, moștenesc promisiunile.
Valoarea promisiunilor lui Dumnezeu 13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abraham, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare,
s-a jurat pe sine,
14 spunând:
Cu adevărat te
voi copleși de binecuvântări și te voi înmulți la nesfârșit b.
15 Și astfel, așteptând cu răbdare, [Abraham]
c a obținut cele promise.
16 Oamenii jură pe cineva mai mare și jurământul este pentru ei o garanție care pune capăt oricărei neînțelegeri.
17 De aceea, voind să arate moștenitorilor promisiunii, într-un mod și mai clar, neclintirea hotărârii sale, Dumnezeu s-a legat cu jurământ
18 pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi mințit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ține cu tărie speranța care ne-a fost propusă.
19 Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă
d,
20 unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veșnicie mare preot, după rânduiala lui Melchisedec.
Note de subsol
a Prin faptele moarte, autorul înţelege acţiunile care nu sunt săvârşite în unire cu Dumnezeul cel viu, deci sunt sterile şi inexistente.
b Lit.: Cu adevărat, binecuvântând, te voi binecuvânta şi înmulţind, te voi înmulţi. Textul grec este o traducere literală a unei construcţii specific ebraice, infinitivul absolut, care întăreşte sensul verbului activ.
c Deşi subiectul lipseşte în textul grec, ca şi majoritatea traducerilor moderne, introducem "Abraham" pentru a evita confuzia.
d Evocând aici imaginea catapetesmei din templu, care oprea intrarea în Sfânta Sfintelor, autorul se referă la posibilitatea intrării în ceruri, unde a ajuns marele preot, Cristos.