DeiVerbum.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Scrisoarea către Evrei

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 2

    1. De aceea trebuie și mai mult să fim atenți la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.
    2. Căci dacă cuvântul vestit de înger s-a dovedit sigur și orice abatere și neascultare a primit răsplata cuvenită,
    3. cum vom scăpa noi, dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, vestită de la început de Domnul, a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit,
    4. Dumnezeu sprijinind mărturia lor prin semne, fapte mari și minuni de tot felul și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voința lui?
    5. De fapt, nu îngerilor le-a supus lumea viitoare, despre care vorbim.
    6. Cineva a dat mărturie undeva, spunând: Ce este omul că îți amintești de el, sau fiul omului, că îl iei în seamă?
    7. Cu puțin l-ai făcut inferior îngerilor, l-ai încununat cu măreție și cinste.
    8. Toate le-ai pus sub picioarele lui. Așadar, prin faptul că i-a supus toate, nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus. De fapt, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse,
    9. dar vedem că cel care a fost "cu puțin mai mic decât îngerii ", Isus, pentru că a suferit moartea, este "încununat cu mărire și cinste", întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om.
    10. Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate și prin care există toate, care voia să ducă mulți fii la mărire, să-l desăvârșească prin suferință pe inițiatorul mântuirii lor.
    11. De fapt, și cel care sfințește și cei sfințiți, toți au aceeași origine. De aceea nu se rușinează să-i numească frați
    12. când spune: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda.
    13. Și iarăși: Eu mă voi încrede în el, și din nou: Iată-ne, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
    14. Cum însă copiii au același sânge și aceeași carne, a devenit și el părtaș cu ei pentru ca, prin moarte, să reducă la neputință pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol,
    15. și să-i elibereze pe aceia care, de frica morții, toată viața lor erau reduși la sclavie.
    16. Căci nu se îngrijește de îngeri, ci de urmașii lui Abraham se îngrijește.
    17. De aceea, trebuia să se facă în toate asemenea fraților, pentru ca să devină un mare preot îndurător și vrednic de încredere pentru relațiile cu Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului.
    18. Așadar, prin faptul că el însuși a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercați.

    Importanța mântuirii

    Capitolul 2

    1 De aceea trebuie și mai mult să fim atenți la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. 2 Căci dacă cuvântul vestit de înger s-a dovedit sigur și orice abatere și neascultare a primit răsplata cuvenită, 3 cum vom scăpa noi, dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, vestită de la început de Domnul, a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit, 4 Dumnezeu sprijinind mărturia lor prin semne, fapte mari și minuni de tot felul și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voința lui?

    Isus, mântuitorul oamenilor

        5 De fapt, nu îngerilor le-a supus lumea viitoare, despre care vorbim. 6 Cineva a dat mărturie undeva, spunând:
        Ce este omul că îți amintești de el,
        sau fiul omului, că îl iei în seamă?     a
    7     Cu puțin l-ai făcut inferior îngerilor,
        l-ai încununat     b cu măreție și cinste.
    8     Toate le-ai pus sub picioarele lui.
        Așadar, prin faptul că i-a supus toate, nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus. De fapt, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse, 9 dar vedem că cel care a fost "cu puțin mai mic decât îngerii ", Isus, pentru că a suferit moartea, este "încununat cu mărire și cinste", întrucât, prin harul lui Dumnezeu c, el a suferit d moartea pentru fiecare om.
         10 Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate și prin care există toate, care voia să ducă mulți fii la mărire, să-l desăvârșească prin suferință pe inițiatorul mântuirii lor. 11 De fapt, și cel care sfințește și cei sfințiți, toți au aceeași origine e. De aceea nu se rușinează să-i numească frați 12 când spune:
        Voi vesti numele tău fraților mei,
        în mijlocul adunării te voi lăuda    .
    13 Și iarăși:
        Eu mă voi încrede în el,
    și din nou:
        Iată-ne, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
         14 Cum însă copiii au același sânge și aceeași carne, a devenit și el părtaș cu ei pentru ca, prin moarte, să reducă la neputință pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol, 15 și să-i elibereze pe aceia care, de frica morții, toată viața lor erau reduși la sclavie. 16 Căci nu se îngrijește de îngeri, ci de urmașii lui Abraham se îngrijește f.
         17 De aceea, trebuia să se facă în toate asemenea fraților, pentru ca să devină un mare preot îndurător și vrednic de încredere pentru relațiile cu Dumnezeu g, ca să ispășească păcatele poporului. 18 Așadar, prin faptul că el însuși a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercați.

     

    Note de subsol

    a Lit.: îl vizitezi, îl cercetezi.
    b Multe manuscrise adaugă aici: şi l-ai stabilit deasupra lucrărilor mâinilor tale.
    c Unele manuscrise şi mărturii patristice au un text diferit: în afară de Dumnezeu (choris în loc de charis).
    d Lit.: a gustat.
    e Lit.: toţi sunt din unul; dacă henos este luat ca neutru, sensul este "origine" (BJ, RSV, TOB). Dacă este considerat ca masculin, sensul este "tată": au acelaşi Tată (TEV). Traducerile vechi lăsau sensul literal ambiguu.
    f Lit.: ia asupra sa. Traducerile vechi propun: a luat asupra sa firea, dar acest cuvânt nu se află în textul grec şi nici contextul nu favorizează introducerea lui (e mai potrivit v. 14 pentru acest sens). Multe traduceri moderne schimbă sensul termenului grec: vine în ajutor, deşi ideea nu e prea îndepărtată de context. Totuşi preferinţa autorului pentru acest termen epilambanomai exprimă o relaţie mult mai concretă şi directă. "A ajuta" nu implică prezenţa şi contactul binefăcătorului şi nici o schimbare în modul său de viaţă. Misiunea lui Cristos nu constă în a ajuta de departe, ci în a se implica direct în condiţia oamenilor pe care îi conduce la mântuire.
    g Un mare preot este în relaţie cu poporul (îndurare) şi cu Dumnezeu (slujire preoţească). Expresia: vrednic de încredere redă, în acest context, termenul grec pistos. Esenţial pentru un mare preot este să fie acreditat la Dumnezeu. În acest sens, Cristos are o situaţie specială: Dumnezeu l-a desăvârşit (2,10), se încrede în el (2,13), l-a aşezat la dreapta sa (1,13), l-a proclamat în mod solemn ca Fiu al său (1,5) şi a cerut pentru el adorarea îngerilor (1,6). Această relaţie unică a lui Cristos cu Tatăl său îl face vrednic de toată încrederea pentru cei care, păcătoşi fiind, vor să ajungă la Dumnezeu.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro