Evanghelia după Sfântul Luca

Prolog

Capitolul 1

¹ Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit ^a printre noi, ² așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului, ³ după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ți le scriu și eu în mod sistematic ^b, preabunule ^c Teofil ^d, ⁴ ca să te convingi de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit.


I. COPILĂRIA LUI ISUS

Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul

    ⁵ Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoțesc ^e al lui Abía. Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, ținând ^f în mod desăvârșit toate poruncile și prescrierile Domnului. ⁷ Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă și amândoi erau înaintați în vârstă.
     ⁸ Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, ⁹ după rânduiala slujirii preoțești, a fost ales, prin tragere la sorți, să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie ^g. ¹⁰ Și toată mulțimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa.
     ¹¹ Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului pentru jertfa de tămâie. ¹² Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins teama.
     ¹³ Dar îngerul i-a spus: "Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. ¹⁴ Vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui, ¹⁵ căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin și nici altă băutură tare ^h și va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale ¹⁶ și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ¹⁷ El va merge înaintea lui cu duhul și puterea lui Ilie ⁱ pentru a întoarce inimile părinților către copii ^j și pe cei rebeli la înțelepciunea drepților, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârșit" ^k.
     ¹⁸ Dar Zaharia i-a spus îngerului: "Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă". ¹⁹ Răspunzând, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel ^l, care stau înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți dau această veste bună. ²⁰ Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor".
     ²¹ Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira, în timp ce ^m acesta întârzia ⁿ în sanctuar. ²² Când a ieșit și nu putea să vorbească ^o, au înțeles că avusese o vedenie în sanctuar, iar el le făcea semne. Și a rămas mut. ²³ După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă.
     ²⁴ După aceste zile, Elisabeta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: ²⁵ "Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor".

Vestirea nașterii lui Isus

    ²⁶ În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret ^p, ²⁷ la o fecioară logodită ^q cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria ^r.
     ²⁸ Și, intrând la ea, i-a spus: "Bucură-te ^s, o, plină de har ^t, Domnul este cu tine!" ^{u 29} Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.
     ³⁰ Însă îngerul i-a spus: "Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. ³¹ Vei primi în sân și vei naște un fiu și-l vei numi Isus ^v. ³² Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; ³³ și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit".
     ³⁴ Maria a spus către înger: "Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?" ³⁵ Răspunzând, îngerul i-a spus: "Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; ^w de aceea, sfântul care se va naște ^x va fi numit Fiul lui Dumnezeu. ³⁶ Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe, și aceasta este luna a șasea pentru ea care era numită sterilă, ³⁷ pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil. ³⁸ Atunci, Maria a spus: "Iată, slujitoarea ^y Domnului: fie mie după cuvântul tău". Și îngerul a plecat de la ea.

Vizita Mariei la Elisabeta

    ³⁹ În zilele acelea, Maria a pornit și s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate ^z a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt ⁴² și a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. ⁴³ Și de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? ⁴⁴ Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu. ⁴⁵ Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"
     ⁴⁶ Maria a spus:
    "Sufletul meu îl preamărește pe Domnul
⁴⁷    și duhul meu se bucură în Dumnezeu,
    Mântuitorul meu,
⁴⁸    pentru că a privit umilința slujitoarei sale;
    iată că de acum
    toate generațiile mă vor numi fericită,
⁴⁹    pentru că Cel Puternic
    mi-a făcut lucruri mari:
    sfânt este numele lui.
⁵⁰    Îndurarea lui față de cei ce se tem de el
    este din generație în generație.
⁵¹    Și-a arătat puterea brațului ^a său:
    i-a risipit pe cei mândri
    cu planurile inimii lor;
⁵²    i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri
    și i-a înălțat pe cei umili;
⁵³    i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,
    iar pe cei bogați i-a trimis cu mâinile goale;
⁵⁴    a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său,
    amintindu-și ^b de îndurarea sa,
⁵⁵    după cum a promis părinților noștri,
    lui Abraham și urmașilor lui
    pentru totdeauna".
     ⁵⁶ Maria a rămas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

    ⁵⁷ Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii și rudele ei au aflat că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.
     ⁵⁹ În ziua a opta au venit pentru circumcizia ^c copilului și voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui. ⁶⁰ Însă, intervenind, mama lui a spus: "Nu, ci se va numi Ioan". ⁶¹ Dar ei i-au zis: "Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta". ⁶² L-au întrebat deci prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. ⁶³ Cerând o tăbliță, a scris: "Ioan este numele lui". Și toți s-au mirat. ⁶⁴ În aceeași clipă, i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lăudându-l pe Dumnezeu. ⁶⁵ I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toți cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: "Ce va fi oare acest copil?" pentru că mâna Domnului era cu el.
     ⁶⁷ Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profetizat zicând:
⁶⁸    "Binecuvântat este Domnul,
    Dumnezeul lui Israel,
    pentru că l-a vizitat ^d
    și l-a răscumpărat pe poporul său
⁶⁹    și a înălțat cornul mântuirii ^e pentru noi
    în casa lui David, slujitorul său,
⁷⁰    după cum a promis
    prin gura sfinților săi profeți,
    încă din vechime:
⁷¹    mântuirea de dușmanii noștri
    și de mâna tuturor acelora care ne urăsc;
⁷²    astfel a arătat îndurare față de părinții noștri,
    și-a amintit de alianța lui sfântă:
⁷³    jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
    părintele nostru,
    să ne dea ca,
⁷⁴    eliberați fiind din mâna dușmanilor,
    să-i slujim fără teamă,
⁷⁵    în sfințenie și dreptate înaintea lui,
    în toate zilele noastre.
⁷⁶    Iar tu, copile,
    vei fi numit profet al Celui Preaînalt,
    căci vei merge înaintea Domnului
    ca să pregătești căile sale,
⁷⁷    să dai poporului său știința mântuirii
    spre iertarea păcatelor,
⁷⁸    datorită inimii ^f îndurătoare
    a Dumnezeului nostru;
    pentru aceasta ne va vizita ^g
    Cel care Răsare ^h din înălțime,
⁷⁹    ca să-i lumineze pe cei ce zac
    în întuneric și în umbra morții,
    și să îndrepte pașii noștri pe calea păcii".
     ⁸⁰    Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

 

Note de subsol

---

^a Lit.: a fi completat, a fi împlinit; nu este vorba despre simple întâmplări din trecut, ci sunt fapte cunoscute, cu consecinţe în prezent, pentru că reprezintă împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu.
^b Se referă nu atât la ordinea cronologică, cât mai ales la cea literară şi didactică.
^c Lit.: kratiste = excelentule! preaputernicule! Este un mod de a se adresa unei persoane de rang social înalt.
^d Theophilos = iubit de Dumnezeu, prieten al lui Dumnezeu. Unii consideră că ar fi vorba despre o persoană fictivă şi s-ar referi de fapt la fiecare creştin evlavios. Tradiţia ne vorbeşte totuşi despre existenţa unui prieten al lui Luca, Teofil, un creştin de origine păgână căruia evanghelistul îi prezintă o apologie a credinţei creştine (v. 4).
^e În slujirea la templu, preoţii erau împărţiţi în 24 de grupuri, fiecare asigurând serviciul timp de o săptămână (cf. 1Cr 24,1-19). Zaharia (Domnul îşi aduce aminte) făcea parte din grupa lui Abía, care era al VIII-lea grup.
^f Lit.: umblând; ideea VT despre perfecţiune presupune înaintarea pe "calea Domnului", stabilită prin porunci şi prescrieri.
^g Această jertfă se aducea de două ori pe zi, la deschiderea liturgiei sacrificale din zori şi la închiderea ei seara. Misiunea preotului era aceea de a reînnoi cărbunii şi mirodeniile din cupele de pe altarul care se afla în faţa Sfintei Sfintelor (Ex 30,6-8). Conform prescrierilor vechi, un preot putea fi admis o singură dată în viaţă pentru a împlini această slujire. În Ap 5,7 se spune că cei 24 de bătrâni purtau cupe de aur cu tămâie care reprezintă rugăciunile sfinţilor.
^h Lit.: sikera; este o băutură fermentată, făcută din fructe, nedistilată, simbolul oricărei băuturi alcoolice (spirtoase). De notat opoziţia dintre băuturile "spirtoase" şi prezenţa Spiritului. Ele se exclud una pe cealaltă şi abstinenţa lui Ioan simbolizează plinătatea Duhului Sfânt.
ⁱ În profetul Ilie este personalizată toată fidelitatea faţă de Domnul Dumnezeu şi tot efortul de a reconduce poporul la Dumnezeul său. De aceea el este considerat profetul model pentru totdeauna. Avem aici poate o aluzie la transmiterea spiritului profetic al lui Ilie asupra profetului Elizeu: manifestarea acestui spirit se recunoaşte în atitudinea fermă faţă de cei puternici (conflictul lui Ioan cu Irod: Lc 3,19-20) şi mai ales în activitatea pentru convertirea poporului (cf. 1Rg 17-19; 2Rg 1-2).
^j Distrugerea relaţiilor familiale, dezbinarea dintre părinte şi fiu, este un semn al apropierii timpurilor de pe urmă (Mc 14,12; Mt 10,21; Lc 21,16). Comuniunea cordială dintre părinţi şi copii este condiţia fundamentală pentru ca venirea Domnului să nu devină o catastrofă totală pentru popor (Mal 3,24). Prin convertirea inimilor părinţilor faţă de copii, Ioan realizează întoarcerea celor îndepărtaţi de Dumnezeu la mentalitatea celor drepţi.
^k Lit.: gata să-l primească. Se creează în popor o stare interioară adecvată pentru venirea Domnului.
^l În ebraică: Gabri-El = Dumnezeu este luptător puternic. Este unul dintre îngerii superiori care, după imaginea funcţionarilor de la curtea persană, are posibilitatea să vadă gloria Domnului (Tob 12,15). Gabriel este vestitorul timpurilor mântuirii (Dan 8,16-17; 9,21-27).
^m Unele versiuni (BJ, NVg, TOB, RSV) traduc en to drept epi, considerând că propoziţia subordonată este cauzală. În mod normal, însă, en + infinitiv introduce o propoziţie temporală.
ⁿ După tradiţia talmudică, preotul nu trebuia să-şi prelungească rugăciunea în sanctuar "pentru a nu nelinişti Israelul din cauza apropierii înfricoşătoare de Dumnezeu".
^o După normele liturgice, la ieşire, Zaharia trebuia, împreună cu cei patru preoţi asistenţi, să rostească binecuvântarea lui Aaron (Num 6,24-26).
^p Nazaret, în ebraică, înseamnă "loc de observaţie". În VT nu este menţionat. Pe timpul lui Isus era o mică localitate neînsemnată (In 1,46), la 26 km vest de lacul Genezaret.
^q La evrei, logodna este un contract oficial legal între un bărbat şi o femeie, ce leagă ambele părţi (Dt 20,7; 22,23-27). Ea are loc după încheierea contractului de căsătorie între părinţii tinerilor. Intervalul dintre logodnă şi căsătorie este de un an, timp în care logodnica este considerată soţie, deşi nu trăiesc împreună. O infidelitate din partea logodnicei era considerată adulter. Zestrea ei devine proprietatea viitorului soţ, iar în cazul decesului acestuia, ea era considerată văduvă, rămânând în casa socrilor.
^r Acest nume era frecvent şi era ales nu atât pentru etimologie, de altfel nesemnificativă, cât pentru evocarea surorii lui Moise, Miryam (Num 26,59; Ex 15,20).
^s Termenul grec chaire poate fi înţeles: 1) un salut obişnuit în limba greacă (în felul acesta traduc Vg: ave; RSV: hail etc.) cu referinţă la v. 29: "ce fel de salut ar putea fi acesta"; 2) imperativ: "bucură-te!", astfel apare de fiecare dată la Luca şi în LXX, fiind o invitaţie la bucuria mesianică, ecou la invitaţia pe care profeţii o adresează fiicei Sionului şi care este motivată aici, ca şi la profeţi, prin venirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului (Is 12,6; Sof 3,14-15; Il 2,21-27): astfel traduc BJ, TOB etc.
^t Lit.: kecharitomene = "care ai fost şi rămâi plină de harul divin". Verbul poate indica graţie fizică sau harul sufletesc. Aici forma gramaticală este un participiu perfect vocativ şi scoate în evidenţă o plinătate care, fiind realizată în trecut, durează şi astăzi şi tinde să se menţină în viitor. Verbul este rar şi este folosit de Luca cu intenţia de a indica o calitate specială a Mariei, mult mai importantă decât frumuseţea fizică. Deoarece Dumnezeu şi-a îndreptat bunăvoinţa spre persoana Mariei, ea este în starea de har Dei benevolentiam amorem experta (Zorell). De notat că forma vocativă ţine aici loc de nume propriu şi este singurul loc unde cel chemat de înger nu este chemat pe numele său.
^u În multe manuscrise importante ale NT apare: binecuvântată eşti tu între femei, dar este, probabil, o dublare a v. 42.
^v În ebraică, Yeshua = Iahve este Mântuitorul. Numele era foarte popular la evrei, fie în forma ebraică, fie în cea greacă (Iesous).
^w BJ traduce: Puterea Celui Preaînalt te va lua sub umbra sa; expresia subliniază în mod fericit două concepte diferite, unul din lumea ebraică, celălalt din lumea greacă păgână: 1) pentru evrei "puterea Celui Preaînalt" acţiona ascunzându-se într-un nor luminos (Ex 40,38; Lc 9,34), sub "umbră", adică sub protecţia sau, mai bine zis, sub puterea în virtutea căreia acţionează omul, obţinând rezultate care depăşesc forţele sale proprii. Cele două expresii, "Duhul Sfânt" şi "puterea Celui Preaînalt", ne arată că în această concepere este implicat Iahve cu toată puterea sa infinită, că este un fel de rezumat al minunilor creaţiei şi formării poporului ales; 2) pentru păgâni, "puterea" era un concept pe care îl răspândise filozofia stoică chiar şi în clasele cele mai puţin culte. De această putere depindea orice formă de fecunditate în univers: plantele, animalele, omul, artistul, poetul erau fecunzi pentru că erau pătrunşi de această putere (dynamis), care, fără a se amesteca cu ei, producea fecunditatea la toate nivelurile.
^x Câteva manuscrise importante adaugă: din tine.
^y În VT, expresia este folosită ca autodenumire a unei femei care vorbeşte cu un om de rang superior (1Sam 1,16; 25,24; 1Rg 1,13).
^z Localitatea este identificată de tradiţia creştină cu Ain-Karim, la 6 km vest de Ierusalim.
^a Lit.: a făcut putere cu braţul său; este o expresie specific semită care, printr-un antropomorfism, vrea să scoată în evidenţă atotputernicia lui Dumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34).
^b VT notează deseori că Dumnezeu îşi aminteşte (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24) pentru a spune că el este fidel promisiunii făcute pe care o împlineşte (Lc 1,72).
^c La început, circumcizia se făcea la pubertate; mai târziu, legea lui Moise a stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4; Lev 12,3). Trebuiau să fie prezenţi martori, era rostită o binecuvântare şi se punea nume copilului, deşi, în epoca patriarhilor, numele se punea la naştere (Gen 4,1). În VT, circumcizia era un semn al alianţei sfinte dintre Dumnezeu şi Israel; totodată, era pentru un bărbat semnul apartenenţei la poporul lui Dumnezeu, semnul deosebirii de păgâni şi al predestinării de a participa la binecuvântările promise Israelului.
^d VT vorbeşte de multe ori despre vizita lui Dumnezeu pentru a scoate în evidenţă intervenţiile sale mântuitoare (Gen 21,1; 50,24-25; Ps 65,10) sau de pedeapsă (Ex 32,34; Is 10,12). Luca este singurul evanghelist care foloseşte această imagine (cf. Lc 7,16; 19,44; Fap 15,14).
^e Cornul mântuirii; este o metaforă în VT care simbolizează vigoarea şi forţa (Ps 18,3 şi Dt 33,17). "Cornul" se referă aici la puterea divină în acţiunea de mântuire a poporului israelit. Există o asociere între "cornul mântuirii" şi "casa lui David", din care trebuia să se nască Mesia (Ez 29,21). În conformitate cu Ps 132,17, Domnul va face să răsară un corn de mântuire pentru David. Din sec. I î.C. ritualul ebraic cere fiecărui credincios să recite optsprezece binecuvântări; în a cincisprezecea dintre ele se spune: "Fă să răsară îndată mlădiţa lui David (Mesia) şi cornul lui să se înalţe cu ajutorul tău. Binecuvântat să fii tu, Doamne, care faci să răsară cornul ajutorului".
^f Cuvântul grec spalanchna înseamnă "măruntaie" (Vg - viscera), ca parte a trupului care în antichitate era deseori privită ca sediu al afectivităţii. Părţile interne superioare (inima, plămânii, ficatul) erau deosebite de părţile interne inferioare (intestine). Este un exemplu clar de metonimie pentru a exprima abstractul prin concret. În mentalitatea noastră latină, sediul afectivităţii este inima.
^g Există dificultăţi cu privire la timpul folosit, întrucât multe manuscrise întrebuinţează trecutul (BJ, TOB). Cu RSV şi alte traduceri recente, folosim viitorul.
^h Expresia poate însemna un Mesia care este trimis de Cel Preaînalt (Num 24,17; Zah 3,8; 6,12).