Evanghelia după Sfântul Marcu

Vindecarea unui om paralizat
(Mt 9,1-8; Lc 5,17-26)

Capitolul 2

¹ Când a intrat din nou în Cafarnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă. ² Mulți s-au adunat, așa încât nu mai era loc nici înaintea ușii, iar el le vestea cuvântul. ³ Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbați]. ⁴ Și, neputând să-l aducă până la el din cauza mulțimii, au desfăcut acoperișul unde era el și, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul. ⁵ Văzând credința lor, Isus i-a spus celui paralizat: "Fiule, îți sunt iertate păcatele!" ⁶ Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor: ⁷ "De ce vorbește acesta astfel? E o blasfemie! Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?" ⁸ Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: "De ce gândiți astfel în inimile voastre? ⁹ Ce este mai ușor: a spune celui paralizat «Păcatele îți sunt iertate!», sau a spune «Ridică-te, ia-ți targa și umblă!»? ¹⁰ Însă, ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ - i-a spus celui paralizat - ¹¹ îți spun: ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta!" ¹² El s-a ridicat și îndată, luându-și targa, a ieșit în văzul tuturor așa încât toți erau uluiți și-l preamăreau pe Dumnezeu, spunând: "Niciodată nu am văzut așa ceva".

Chemarea lui Levi
(Mt 9,9-13; Lc 5,27-32)
    ¹³ A ieșit din nou pe țărmul mării și toată mulțimea venea după el, iar el îi învăța. ¹⁴ Trecând, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamă ^a și i-a zis: "Urmează-mă!" Ridicându-se, acesta l-a urmat. ¹⁵ În timp ce era la masă în casa lui, mulți vameși și păcătoși ^b stăteau la masă împreună cu Isus și discipolii lui, pentru că mulți îl urmau. ¹⁶ Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoșii și vameșii, au spus discipolilor lui: "Mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii?" ¹⁷ Când a auzit, Isus le-a spus: "Nu au nevoie de medic cei sănătoși, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși".

Despre post. Vechiul și noul
(Mt 9,14-17; Lc 5,33-39)
    ¹⁸ Discipolii lui Ioan și fariseii posteau. Au venit și i-au spus: "De ce discipolii lui Ioan și discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?" ¹⁹ Isus le-a spus: "Pot oare nuntașii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească. ²⁰ Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.
     ²¹ Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă ^c la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche și ruptura devine mai mare. ²² Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile și se vor pierde și vinul și burdufurile. Însă vinul nou se pune ^d în burdufuri noi".

Spicele rupte și respectarea sâmbetei
(Mt 12,1-8; Lc 6,1-5)
    ²³ Într-o zi de sâmbătă, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. ²⁴ Atunci fariseii i-au spus: "Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?" ²⁵ Iar el le-a spus: "Nu ați citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă și i-a fost foame lui și celor care erau cu el, ²⁶ cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar ^e și a mâncat pâinile ofrandei ^f pe care nu aveau voie să le mănânce decât preoții și a dat și celor care erau cu el?" ²⁷ Și le-a spus: "Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă; ²⁸ pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei".

 

Note de subsol

---

^a Cetatea Cafarnaum avea un oficiu vamal la care se percepeau taxele pe circulaţia mărfurilor şi nu impozitul pe venit. Era situat pe drumul comercial ce lega Damascul de Marea Mediterană şi Egipt şi la graniţa dintre Galileea şi Trahonitida. Levi era în serviciul lui Irod Antipa.
^b Nu este vorba de păcătoşi publici, ci de aceia pe care fariseii îi dispreţuiau pentru că nu respectau cu stricteţe legea strămoşească.
^c Lit.: petic de stofă nedată la apă..., altfel, stofa trage din ea, cea nouă din cea veche... Spre deosebire de Lc 5,36, unde formula este simplificată, Marcu insistă mai mult asupra incompatibilităţii combinaţiei dintre nou şi vechi. Termenul grec agnafon indică aici o bucată de stofă nouă care nu a fost nici spălată, nici presată, şi care, pusă la haina veche, la prima spălare, se strânge şi face ca partea veche să se rupă de jur împrejur.
^d Câteva manuscrise importante omit: se pune.
^e Unele manuscrise omit: pe vremea marelui preot Abiatar, probabil pentru a evita dificultatea problemei pe care o ridică. Marele preot de la sanctuarul de la Nob, care l-a primit pe David (1Sam 21,1-9), se numea Ahimelek. Fiul acestuia se numea Abiatar şi a fost mare preot în timpul domniei lui David. Tradiţia îi atribuie lui aceste evenimente anterioare perioadei de domnie a lui David.
^f Cele douăsprezece pâini nedospite care erau puse în faţa arcei alianţei în fiecare sâmbătă (Ex 25,30; 35,13; 39;36; 40,23). Instrucţiunile lui Moise pentru cortul din pustiu cereau ca aceste pâini să fie puse pe o masă din lemn de salcâm, în faţa lui Iahve, şi să fie reînnoite săptămânal ca o jertfă adusă lui Dumnezeu, în semn de recunoştinţă pentru darurile primite şi ca un sigiliu al alianţei, însă nu erau considerate ca servind drept hrană pentru Dumnezeu. Numai preoţii puteau să consume pâinile, după ce le înlocuiau cu cele proaspete (Lev 24, 5-9).