Capitolul 9
1 Și le zicea: "Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere".
Schimbarea la față(
Mt 17,1-13;
Lc 9,28-36)
2 După șase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor.
3 Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum nici un albitor de pe pământ nu le putea albi.
4 Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise și vorbeau cu Isus.
5 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: "Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe:
a una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie".
6 De fapt, nu știa ce să spună; căci îi cuprinsese frica.
7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră și din nor s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultați de el!"
8 Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morți.
10 Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă a învia din morți.
11 Și l-au întrebat: "De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?"
12 El le-a zis: "Într-adevăr, întâi va veni Ilie și va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe și va fi disprețuit?
13 Însă eu vă spun că Ilie a și venit și au făcut cu el ceea ce au vrut, așa cum este scris despre el".
Vindecarea unui tânăr posedat de diavol(
Mt 17,14-21;
Lc 9,37-43;
)
14 Întorcându-se la discipoli, a văzut o mare mulțime în jurul lor și cărturari care discutau cu ei.
15 Îndată ce mulțimea l-a văzut, a rămas uimită și a alergat să-l întâmpine.
16 Iar el i-a întrebat: "Despre ce discutați cu ei?"
17 Atunci, unul din mulțime i-a răspuns: "Învățătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.
18 Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trântește la pământ, iar el face spume, scrâșnește din dinți și înțepenește. Am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut".
19 Atunci el le-a răspuns: "O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceți-l la mine!"
20 L-au adus la el și, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] și, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume.
21 [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: "De cât timp se întâmplă aceasta?" El i-a zis: "Din copilărie.
22 De multe ori l-a aruncat chiar și în foc și în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poți, îndură-te de noi și ajută-ne!"
23 Isus i-a spus: "«Dacă poți?» Toate sunt posibile pentru cel care crede".
24 Tatăl copilului a strigat îndată: "Cred. Vino în ajutorul necredinței mele!"
25 Văzând Isus că se adună mulțimea, i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: "Duh mut și surd, eu îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri niciodată în el".
26 Strigând și scuturându-l puternic, a ieșit, iar el a devenit ca un mort, încât cei mai mulți spuneau că a murit.
27 Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare.
28 După ce a intrat în casă, discipolii l-au întrebat aparte: "De ce noi nu am putut să-l alungăm?"
29 El le-a spus: "Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune"
b.
A doua anunțare a morții și învierii lui Isus(
Mt 17,22-23;
Lc 9,43-45)
30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea și nu voia ca cineva să știe,
31 căci îi învăța pe discipolii săi și le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia".
32 Ei, însă, nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-l întrebe.
Cine este cel mai mare?(
Mt 18,1-5;
Lc 9,46-48)
33 Au venit la Cafarnaum și, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce ați discutat pe drum?"
34 Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alții despre cine este mai mare.
35 Așezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor".
36 Și, luând un copil, l-a așezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în brațe, le-a spus:
37 "Oricine primește un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primește; iar cine mă primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe acela care m-a trimis".
Puterea numelui lui Isus(
Lc 9,49-50)
38 Ioan i-a zis: "Învățătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău și l-am oprit pentru că nu ne urma".
39 Dar Isus i-a spus: "Nu-l opriți; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău,
40 pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteți ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata.
Despre scandal(
Mt 18,6-9;
Lc 17,1-2)
42 Oricine duce la păcat pe unul dintre aceștia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară
c și ar fi aruncat în mare
d.
43 Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viață, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă
e, în focul care nu se stinge.
44 f.
45 Și dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri șchiop în viață, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă.
46 g.
47 Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă
48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat
h cu foc.
50 Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veți reface gustul? Să aveți sare în voi
i și să trăiți în pace unii cu alții".
Note de subsol
a Este o referinţă la cortul prezenţei lui Dumnezeu. Petru propune construirea unor colibe asemănătoare celor de la sărbătoarea Corturilor, când evreii, în amintirea peregrinării prin pustiu, ridicau corturi sau colibe din frunze de palmier în care stăteau opt zile.
b Multe manuscrise adaugă: şi cu post, probabil după 1Cor 7,5.
c Lit.: piatră de moară trasă de măgar.
d Acest mod de execuţie era folosit de romani, dar şi de Irod, după mărturia lui Iosif Flaviu. Execuţia prin înecare era pentru un evreu ceva groaznic întrucât l-ar fi privat de înmormântare. Menţionarea pietrei de moară "trasă de măgar", şi nu a pietrei de râşnit obişnuită, indică o înecare sigură. Această execuţie însă ar fi fost mai uşoară decât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pentru faptul de a fi dus pe cineva la păcat.
e În ebraică, Ghe-Hinnom înseamnă "Valea Suspinului". Este valea de la marginea de sud-vest a Ierusalimului, unde se aruncau şi se ardeau gunoaiele. În NT este locul proverbial al gunoiului, al blestemului şi, prin extindere, înseamnă locul condamnării veşnice - iadul.
f În multe manuscrise sunt incluse v. 44 şi 46: unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge, care sunt o adaptare după v. 48.
g În multe manuscrise sunt incluse v. 44 şi 46: unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge, care sunt o adaptare după v. 48.
h Comentatorii înţeleg menţionarea sării împreună cu focul ca o "pedeapsă" cu caracter veşnic - focul nestins din v. 48, sau ca o "purificare" a celui credincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13, unde se spune că victima trebuie presărată cu sare înainte de a fi jertfită.
i Invitaţia lui Cristos poate fi înţeleasă ca o referinţă la bunătate în raporturile umane (Col 4,6), sau la comuniunea la o masă pe care orientalii o exprimau prin simbolul sării, simbol prezent şi în tradiţia de a primi un oaspete însemnat cu pâine şi sare.