Evanghelia după Sfântul Marcu

Vindecarea unui posedat de diavol
din ținutul gherasenilor
(Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)

Capitolul 5

¹ Au venit pe țărmul celălalt al mării, în ținutul gherasenilor. ² După ce a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat ³ care își avea locuința în morminte și nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanțuri. ⁴ Pentru că fusese legat de multe ori cu lanțuri și cătușe, dar cătușele au fost sfărâmate și lanțurile rupte de el și nimeni nu-l putea îmblânzi. ⁵ În fiecare noapte și zi, prin morminte și-n munți, striga și se lovea cu pietre. ⁶ Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui ⁷ și a strigat cu glas puternic: "Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!" ⁸ Pentru că îi spusese: "Duh necurat, ieși din om!" ⁹ Și l-a întrebat: "Care îți este numele?" El i-a spus: "Numele meu este «Legiune», căci suntem mulți". ¹⁰ Apoi îl rugau insistent să nu-i alunge din ținut.
     ¹¹ Era acolo o turmă mare de porci care pășteau ¹² și l-au rugat: "Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei". ¹³ Și le-a permis. După ce au ieșit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de aproape două mii, și s-au înecat în mare. ¹⁴ Paznicii au alergat și au dat de știre în cetate și în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat. ¹⁵ Apoi au venit la Isus și l-au văzut pe cel posedat de diavol șezând îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiunea, și i-a cuprins frica. ¹⁶ Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol și despre porci. ¹⁷ Atunci au început să-l roage să plece din ținuturile lor.
     ¹⁸ Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. ¹⁹ Dar nu i-a permis, ci i-a spus: "Mergi acasă la ai tăi și povestește-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine și cum s-a îndurat de tine". ²⁰ El a plecat și a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Și toți se minunau.

Vindecarea unei femei și învierea fiicei lui Iair
(Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)
    ²¹ După ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul celălalt, o mare mulțime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. ²² Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, și, văzându-l, a căzut la picioarele lui ²³ și l-a rugat stăruitor, spunând: "Fetița mea e pe moarte. Vino și pune-ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască". ²⁴ A plecat cu el.
    O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea. ²⁵ Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani ²⁶ și care suferise multe de la mulți medici și își cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, ²⁷ auzind despre Isus și venind din spate prin mulțime, i-a atins haina; ²⁸ căci își zicea: "De voi atinge chiar și numai hainele lui, mă voi vindeca". ²⁹ Îndată, hemoragia ei s-a oprit ^a și a simțit în trup că a fost vindecată de boală. ³⁰ Isus și-a dat seama îndată că o putere ieșise din el și, întorcându-se către mulțime, a spus: "Cine mi-a atins hainele?" ³¹ Dar discipolii i-au zis: "Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui «Cine m-a atins»?" ³² Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. ³³ Femeia, cuprinsă de frică și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și s-a aruncat în fața lui și i-a spus tot adevărul. ³⁴ Atunci el i-a spus: "Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de suferința ta!"
     ³⁵ Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: "Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învățătorul?" ³⁶ Dar Isus, neținând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: "Nu te teme, crede numai!" ³⁷ Și nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob și Ioan, fratele lui Iacob. ³⁸ Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare și pe cei care plângeau și boceau mult. ³⁹ Intrând, le-a spus: "De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme". ⁴⁰ Dar ei îl luau în râs. Însă el i-a dat pe toți afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu el și a intrat acolo unde era copila. ⁴¹ Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: "Talitha qum!", ceea ce tradus înseamnă: "Fetiță, îți spun scoală-te!" ⁴² Fetița s-a ridicat îndată și a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiți peste măsură. ⁴³ El le-a poruncit cu hotărâre ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce.

 

Note de subsol

---

^a Lit.: izvorul sângelui a secat.