1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 13

    1. Dacă aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu aș avea iubire, aș deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
    2. Și dacă aș avea darul profeției, și dacă aș cunoaște toate misterele și toată știința, și dacă aș avea toată credința așa încât să mut munții, dacă n-aș avea iubire, n-aș fi nimic.
    3. Și dacă toată averea mea aș da-o ca hrană săracilor, și dacă mi-aș da trupul ca să fie ars, dar n-aș avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
    4. Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândrește.
    5. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul [primit].
    6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
    7. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
    8. Iubirea nu încetează niciodată. Profețiile vor dispărea, limbile vor înceta. Știința se va sfârși.
    9. Căci noi cunoaștem în parte și profetizăm în parte,
    10. însă când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte va dispărea.
    11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilărești.
    12. Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
    13. Iar acum rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.

    Capitolul 13



    Elogiul iubirii b
        Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată.1
    Dacă aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu aș avea iubire, aș deveni o aramă sunătoare sau un chimval a zăngănitor. 2 Și dacă aș avea darul profeției, și dacă aș cunoaște toate misterele și toată știința, și dacă aș avea toată credința așa încât să mut munții, dacă n-aș avea iubire, n-aș fi nimic. 3 Și dacă toată averea mea aș da-o ca hrană săracilor, și dacă mi-aș da trupul ca să fie ars b, dar n-aș avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
         4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândrește. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul [primit]. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
         8 Iubirea nu încetează niciodată. Profețiile vor dispărea, limbile vor înceta. Știința se va sfârși. 9 Căci noi cunoaștem în parte și profetizăm în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilărești. 12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar c, dar atunci [vom vedea] față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.

     

    Note de subsol


    b Pentru sfântul Paul, iubirea este carisma prin excelenţă care constituie atmosfera vieţii creştine şi motivează toată viaţa celui care crede. Pentru a reda diferitele nuanţe ale iubirii, limba greacă foloseşte 4 termeni diferiţi: 1) storge pentru a reda gingăşia şi tandreţea dintre membrii unei familii; 2) eros pentru a reda iubirea sexuală, patima amoroasă (nu apare în NT); 3) philia pentru a descrie prietenia, o relaţie intimă şi de reciprocitate între membrii unui grup (filozofii greci au elaborat noţiunea cu grijă insistând asupra egalităţii, deci al aceluiaşi nivel cultural şi social); 4) agape, termenul folosit în acest imn, (substantivul este specific religiei revelate şi apare de peste 60 de ori în scrierile sfântului Paul) pentru a reda iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi, iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni (chiar în absenţa răspunsului omului) şi a oamenilor faţă de Dumnezeu (aceasta presupune cunoaştere, cinstire, respect profund, care îndeamnă la admiraţie şi ajunge la adoraţie) şi a oamenilor între ei. Întotdeauna, acest fel de iubire se manifestă în acte concrete (de fapt, verbul agapaô înseamnă "a primi un oaspete cu bunăvoinţă şi afecţiune"), ajungând până la dăruirea propriei vieţi.
    a Kymbalon = era în antichitate un instrument care acompania dansul şi cortegiile festive. Era format din două discuri metalice. Lovirea unuia de celălalt produce un sunet puternic şi metalic marcând ritmul şi cadenţa. Este o formă primitivă a talgerelor actuale. Sfântul Paul subliniază zgomotul strident, lipsit de armonie (arama nici nu este instrument).
    b Cele mai vechi manuscrise înlocuiesc cu: să mă mândresc. Este o confuzie între două forme verbale foarte asemănătoare.
    c În vechime, oglinda era confecţionată din bronz sau argint şlefuit, astfel imaginea rezulta distorsionată şi imperfectă.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro