Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

Exemplul personal al lui Paul

Capitolul 9

¹ Nu sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul? ² Dacă pentru alții nu sunt apostol, cel puțin pentru voi sunt, căci voi sunteți sigiliul apostolatului meu în Domnul.
     ³ Aceasta este apărarea mea în fața celor care mă judecă. ⁴ Oare nu avem dreptul să mâncăm și să bem? ⁵ Nu avem oare dreptul să luăm cu noi o femeie soră ^a ca și ceilalți apostoli și frații Domnului și Chefa? ⁶ Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm? ⁷ Dar cine merge la oștire pe cheltuiala proprie? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păzește o turmă și nu se hrănește din laptele turmei? ⁸ Oare spun eu acestea numai ca om, sau și Legea le spune? ⁹ Căci în Legea lui Moise este scris: Să nu legi gura boului care treieră. Oare Dumnezeu se referă la boi, ¹⁰ sau tocmai despre noi vorbește? Da, pentru noi este scris, căci cel care ară trebuie să are cu speranță și cel care treieră trebuie să o facă cu speranța că va avea parte. ¹¹ Dacă noi am semănat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale? ¹² Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, oare nu avem noi mai mult? Însă noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică evangheliei lui Cristos. ¹³ Nu știți că slujitorii templului mănâncă din cele ale templului, iar cei care slujesc la altar au parte din altar? ¹⁴ Tot așa a rânduit și Domnul ca cei care predică evanghelia să trăiască din evanghelie.
     ¹⁵ Însă eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă și mie tot așa. Mai bine să mor decât... ^b Nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudă. ¹⁶ Dacă vestesc evanghelia nu am nici un motiv de laudă pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia. ¹⁷ Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredințată. ¹⁸ Așadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia și să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.
     ¹⁹ Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câștig pe cât mai mulți. ²⁰ Am devenit iudeu pentru iudei, ca să-i câștig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuși Legii, chiar dacă eu nu sunt sub Lege, ca să-i câștig pe cei supuși Legii. ²¹ Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câștig pe cei fărădelege chiar dacă nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. ²² Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toți, ca să-i câștig măcar pe unii. ²³ Toate le fac pentru evanghelie, ca să am și eu parte de ea.
     ²⁴ Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în așa fel ca să-l câștigați. ²⁵ Orice atlet renunță la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi [pentru] una nepieritoare. ²⁶ Deci eu așa alerg, nu fără rost; așa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. ²⁷ Îmi chinuiesc trupul și îl fac sclav ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu respins.

 

Note de subsol

---

^a Sensul expresiei "femeie soră" este de colaboratoare creştină (soră îngrijitoare). Este eronată traducerea protestantă: soră care să fie nevasta noastră. De altfel, unele manuscrise inversează ordinea cuvintelor din originalul grec; în loc de: soră femeie au: femeie soră, iar termenul grec ambiguu gyné, care poate însemna fie "femeie" în general, fie "soţie", este tradus întotdeauna în latineşte cu mulier, care înseamnă "femeie" şi nu cu uxor, "soţie".
^b Încercând să amelioreze construcţia frazei şi să evite punctele de suspensie, copiştii câtorva manuscrise dau următoarea formulare: Mai bine să mor, decât să-mi ia cineva acest motiv de laudă.