Evanghelia după Sfântul Matei

Semnul din cer
(Mc 8,11-13; Lc 12,54-56)

Capitolul 16

¹ Apoi au venit la el fariseii și saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut să le arate un semn din ceruri. ² Dar el le-a răspuns: "Când se înserează spuneți: «Va fi timp frumos pentru că cerul este roșu», ³ iar dimineața: «Astăzi va fi furtună pentru că cerul este roșu închis». Așadar, aspectul cerului vă pricepeți să-l apreciați, dar semnele timpurilor nu sunteți în stare? ⁴ O generație rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona". Și, părăsindu-i, s-a dus.

Aluatul fariseilor
(Mc 8,14-21)
    ⁵ Venind discipolii pe țărmul celălalt, au uitat să ia pâine. ⁶ Atunci Isus le-a zis: "Fiți atenți la aluatul fariseilor și al saduceilor". ⁷ Iar ei discutau între ei, spunând: "Nu am luat pâine". ⁸ Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: "Oameni cu puțină credință, de ce discutați între voi că nu aveți pâine ^a. ⁹ Nu înțelegeți și nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coșuri ați adunat? ¹⁰ Sau de cele șapte pâini pentru cei patru mii? Câte coșuri ați adunat? ¹¹ Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini vă vorbeam? Feriți-vă de aluatul fariseilor și al saduceilor!"
     ¹² Atunci au înțeles că nu le zicea să se ferească de aluatul pâinii ^b, ci de învățătura fariseilor și a saduceilor.

Mărturisirea lui Petru
(Mc 8,27-30; Lc 9,18-21)
    ¹³ Venind în părțile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi: "Cine spun oamenii că este Fiul Omului?" ¹⁴ Ei i-au spus: "Unii «Ioan Botezătorul», alții «Ilie», alții «Ieremia sau unul dintre profeți»". ¹⁵ El le-a spus: "Dar voi, cine spuneți că sunt?" ¹⁶ Atunci Simon Petru a luat cuvântul și a zis: "Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!" ¹⁷ Isus i-a răspuns: "Fericit ești Simon, fiul lui Iona ^c, căci nu carnea și sângele ^d ți-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. ¹⁸ Și eu îți zic: tu ești Petru și pe această piatră ^e voi zidi Biserica mea și porțile iadului ^f nu o vor birui. ¹⁹ Ție îți voi da cheile ^g împărăției cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri". ²⁰ Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.

Prima anunțare
a morții și învierii lui Isus
(Mc 8,31-33; Lc 9,22)
    ²¹ De atunci a început Isus să le destăinuie discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. ²² Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe spunând: " Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ți se va întâmpla niciodată!" ²³ Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: "Mergi în urma mea ^h, Satană. Tu ești o piatră de poticnire ⁱ pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor".

Condițiile urmării lui Isus
(Mc 8,34-9,1; Lc 9,23-28)
    ²⁴ Atunci Isus a spus discipolilor săi: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. ²⁵ Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, acela o va afla. ²⁶ Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? ²⁷ Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi și atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. ²⁸ Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor vedea ^j moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția lui".

 

Note de subsol

---

^a Multe manuscrise, în loc de: aveţi au: aţi luat.
^b Unele manuscrise au: aluatul fariseilor şi al saduceilor.
^c Lit.: Bariona; forma aramaică scurtă pentru "fiul lui Ioan", aşa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon.
^d Expresia: carne şi sânge, folosită în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înţ 12,5) şi în literatura rabinică, desemnează omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referă aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaşte tainele lui Dumnezeu. Această cunoaştere este posibilă numai prin revelaţia lui Dumnezeu.
^e Piatra (de temelie) are un simbolism bogat şi profund în VT şi în literatura rabinică. După cosmologia ebraică, pământul ar fi apărut în oceanul primar ca o stâncă (piatra cosmică) aruncată de Dumnezeu pentru a fi temelia pământului. Stânca aceasta este identificată cu aceea a muntelui Moria pe care era construită Sfânta Sfintelor. Această stâncă era astfel considerată ca origine a pământului şi în acelaşi timp piatra de boltă ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Această idee o găsim în Iob 38,6; Is 8 şi 28, Targumul lui Iohanan şi în Talmud. Iudaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel în Is 51,1, Abraham este numit stâncă (piatră). Faptul că Isus schimbă numele lui Simon în Petru (aram. Kefa) = piatră, stâncă, este un indiciu clar că vrea să întemeieze Biserica pe credinţa lui şi nu pe credinţa colectivă a apostolilor.
^f Porţile iadului: expresie cu sens metaforic desemnând puterile răului care luptă împotriva Bisericii. Deşi în simbolismul porţii nu intră decât ideea de apărare, ocrotire a locuitorilor, prin adăugarea prepoziţiei kata, i se dă verbului sensul de agresivitate.
^g Înmânarea cheilor înseamnă în simbolismul biblic transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât priveşte termenii care exprimă puterea dată lui Petru, "a lega" şi "a dezlega", în limbajul juridic al timpului înseamnă "a condamna" şi "a achita", a declara un lucru nepermis sau permis.
^h Expresia nu înseamnă: "Piei din faţa mea!"; "Nu mai fi discipolul meu". Porunca lui Isus este o invitaţie adresată discipolului de a-şi regăsi locul în urma maestrului, deci de a-l urma, aşa cum îi chemase în 4,19: "Veniţi după mine!"
ⁱ Lit.: scandal. Petru, abia numit "piatră de temelie", prin opoziţia faţă de hotărârea lui Isus de a merge la moarte, riscă să devină "piatră de poticnire".
^j Lit.: gusta.