Psalmii

Capitolul 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
5. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
6. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
7. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
8. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
9. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
10. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
11. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
12. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.
13. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
14. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
15. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
16. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
17. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
18. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
19. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
20. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
21. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.