Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

Cartea cu cele șapte sigilii

Capitolul 5

¹ Și am văzut în mâna dreaptă a celui care ședea pe tron o carte scrisă pe o parte și pe alta ^a, sigilată cu șapte sigilii ^b, ² și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i desfacă sigiliile?" ³ Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu era în stare să deschidă cartea și să se uite în ea. ⁴ Și am plâns mult ^c pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. ⁵ Atunci, unul dintre bătrâni ^d mi-a zis: "Nu plânge! Iată a învins leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David. El va deschide cartea și cele șapte sigilii ale sale".

Viziunea despre Miel

    ⁶ Și am văzut stând în picioare, la mijloc ^e, între tron și cele patru ființe și între bătrâni, un Miel ca înjunghiat ^f, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte ^g duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. ⁷ El a venit și a luat [cartea] din mâna dreaptă a celui care șade pe tron. ⁸ Când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă ^h și cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților, ⁹ și cântau un cântec nou, spunând:
    "Vrednic ⁱ ești tu să primești cartea
    și să desfaci sigiliile sale
    pentru că ai fost înjunghiat
    și ai cumpărat ^j pentru Dumnezeu
    prin sângele tău
    [oameni] din toate triburile, limbile,
    popoarele și națiunile
¹⁰    și i-ai făcut pentru Dumnezeul nostru
    o împărăție și preoți
    și vor ^k domni pe pământ".
¹¹ Am văzut și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al ființelor și al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii și de mii de ori mii ^l. ¹² Ei spuneau cu glas puternic:
    "Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat,
    să primească puterea, bogăția,
    înțelepciunea și tăria,
    cinstea, gloria și binecuvântarea".
¹³ Și am auzit orice creatură în cer, pe pământ și în mare și toate câte sunt în ele, spunând:
    "Celui care șade pe tron și Mielului
    să fie binecuvântarea, cinstea, gloria și puterea
    în vecii vecilor!"
¹⁴ Iar cele patru ființe spuneau: "Amin!" Și bătrânii au căzut [la pământ] și l-au adorat.

 

Note de subsol

---

^a Există o mare diversitate între manuscrise. Este considerată originală varianta care prezintă: pe dinăuntru şi înapoi. Altele ar fi: pe dinăuntru şi pe dinafară; în faţă şi în spate. Expresia apare şi în Ez 2,9-10, unde este vorba de "sulul cărţii" scris şi pe o parte şi pe alta.
^b Cartea scrisă pe o parte şi pe alta simbolizează planul creator şi salvific al lui Dumnezeu, în care este stabilită cu exactitate şi fără lacune întreaga istorie aflată în stăpânirea lui Dumnezeu - mâna dreaptă a celui care şade pe tron. Nici o fiinţă creată nu este capabilă să pătrundă planul lui Dumnezeu cu privire la istorie; cartea este sigilată cu şapte sigilii.
^c Plânsul exprimă o dezorientare disperată a omului care este protagonist al evenimentelor istorice, dar incapabil să se orienteze în propria sa istorie. De aceea, este urgent necesară descifrarea cărţii sigilate.
^d Soluţia-Cristos este indicată de unul dintre bătrâni, care, după ce a experimentat condiţia umană, a ajuns acum la scop.
^e Lit.: în mijlocul tronului, sau: în mijlocul bătrânilor. Autorul subliniază poziţia centrală a Mielului în acţiunea lui Dumnezeu asupra istoriei. Cristos-Mielul are o poziţie centrală şi faţă de cele patru fiinţe şi bătrâni, cărora le este atribuită o oarecare centralitate în acţiunea lui Dumnezeu asupra istoriei (cf. v. 6a).
^f Figura Mielului este folosită de autorul Apocalipsului în continuarea tradiţiei VT (Is 53) şi a Evangheliei după sfântul Ioan (1,29.36) pentru Cristos mort (înjunghiat) şi înviat (In 20), cu care creştinii vin în contact în liturgia duminicală. Dar autorul îmbogăţeşte această tradiţie cu alte elemente prin care descrie noutatea lui Cristos. El deţine plinătatea puterii regale (şapte coarne) prin care depăşeşte tot ceea ce este negativ în istorie. Comunităţii liturgice, căreia îi este proclamat Apocalipsul, îi este adresată invitaţia de a decodifica şi aprofunda (şapte ochi) activitatea lui Cristos-Mielul, prin Duhul Sfânt, în desfăşurarea istoriei oamenilor. Cristos-Mielul posedă plinătatea Duhului (şapte) pe care îl trimite ("suflă" cf. In 20,22) omenirii. Trimis ca dar la toţi oamenii, Duhul Sfânt tinde să-i ajungă pe toţi (tot pământul) şi, în contact cu realitatea umană, se "ramifică" (cf. Is 11,2-3) răspunzând exigenţelor diferitelor situaţii ale oamenilor.
^g Unele manuscrise omit: cele şapte.
^h Termenul grec kythara se referă la un instrument cu coarde, asemănător harpei, dar de dimensiuni mai mici decât harpa actuală. În Apocalips, pe linia VT, harpa exprimă o celebrare liturgică festivă. Prin descoperirea Mielului şi a rolului său, comunitatea liturgică trece de la plânsul disperat (5,4) la o bucurie fără margini.
ⁱ Termenul axios, care apare deseori în liturgie, dând celebrării o solemnitate şi o coloratură deosebită, vine de la verbul agein care înseamnă "a acţiona". Autorul Apocalipsului se referă nu atât la un calificativ moral (opusul ar fi "nevrednic"), cât la capacitatea de a acţiona (opusul ar fi "incapabil"). Cristos-Mielul este capabil, "în stare" să primească sulul cărţii şi să-i deschidă sigiliile, adică poate citi şi interpreta planul lui Dumnezeu în istorie.
^j Unele manuscrise au: ne-ai cumpărat.
^k Acelaşi grup de manuscrise au: vom.
^l Zeci de mii de ori zeci de mii şi de mii de ori mii; expresia este o hiperbolă numerică de o dimensiune dincolo de imaginabil. Dacă am avea numerele de înmulţit la singular, rezultatul ar fi o cifră exactă, dar aici, fiind ambii termeni la plural, rezultatul este un număr indefinit ce tinde spre infinit. În textul nostru, acest număr imens exprimă amploarea acţiunii îngerilor în istoria mântuirii. Iar faptul că numărul lor scapă oricărui calcul uman arată transcendenţa lor faţă de lumea oamenilor.