Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

Mielul pe muntele Sion

Capitolul 14

¹ Apoi am privit și iată Mielul stătea pe muntele Sion ^a și împreună cu el o sută patruzeci și patru de mii [de oameni], care aveau numele lui și numele Tatălui său înscris pe frunțile lor. ² Și am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor. ³ Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor și nimeni nu a putut să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care au fost răscumpărați de pe pământ. ⁴ Aceștia sunt cei care nu s-au contaminat cu femei, căci sunt feciorelnici ^b. Aceștia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. ⁵ Nu s-a găsit în gura lor minciună, ei sunt fără prihană.

Vestirea judecății

    ⁶ Și am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veșnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărei națiuni și fiecărui trib, fiecărei limbi și fiecărui popor. ⁷ El striga cu glas puternic: "Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i preamărire căci a venit ceasul judecății lui! Adorați-l pe cel care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor".
     ⁸ Și un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, cea care a îmbătat toate popoarele cu vinul furiei desfrânării ei".
     ⁹ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: "Dacă cineva se închină Fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui și va fi chinuit în foc și pucioasă înaintea îngerilor celor sfinți și înaintea Mielului. ¹¹ Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se închină Fiarei și chipului ei și cei care au primit semnul numelui ei nu au tihnă nici ziua nici noaptea". ¹² În aceasta este statornicia sfinților, a celor care țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
     ¹³ Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: "Scrie! Fericiți cei morți, cei care de acum mor în Domnul. Da, fericiți, spune Duhul, căci se vor odihni de oboselile lor, căci faptele lor îi urmează".

Secerișul și culesul viei

    ¹⁴ Apoi am privit și, iată, un nor alb, iar pe nor ședea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. ¹⁵ Din templu a ieșit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: "Aruncă-ți secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, iar secerișul pământului este copt". ¹⁶ Cel care stătea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.
     ¹⁷ Și a mai ieșit alt înger din templul care este în ceruri, având și el o seceră ascuțită. ¹⁸ Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuțită, spunând: "Aruncă-ți secera ascuțită și culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt". ¹⁹ Atunci îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Strugurii au fost striviți în teasc, în afara cetății, și a ieșit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie șase sute de stadii ^c.

 

Note de subsol

---

^a Încă din VT s-a dezvoltat o teologie a muntelui Sion: fiind punctul cel mai înalt din Ierusalim, zona cea mai apropiată de cer, Sionul devine o fortăreaţă sigură datorită prezenţei lui Dumnezeu. Astfel, Sionul devine un sinonim al templului. Preluând această teologie, autorul prezintă muntele Sion ca loc ideal de unde porneşte acţiunea mesianică a lui Cristos pentru a se ajunge la Ierusalimul nou (Ap 21,2).
^b Prin aceste expresii, autorul descrie un grup distinct de persoane (bărbaţi şi femei) care se află într-o stare permanentă de sfinţenie. De fapt, în VT (Ex 19,15; 1Sam 21,5-6), pentru a fi capabil de a intra în legătură cu Dumnezeu, se cerea o abstinenţă (de trei zile) de la raporturi matrimoniale. Preluând această idee, autorul arată că situaţia de permanentă sfinţire a celor o sută patruzeci şi patru de mii constă în virginitatea reală datorită căreia ei sunt capabili să înveţe cântecul nou şi să-l urmeze pe Miel.
^c Un stadion = 185 m. Distanţa totală ar corespunde întinderii Palestinei de la nord la sud (aproximativ 300 km). Totuşi, după simbolismul numărului (4 ? 400; 40 ? 40), denotă în Apocalips universalitatea geografică: judecata are proporţii mondiale.