DeiVerbum.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

    Capitolul 20

    1. Apoi am văzut un înger coborându-se din cer și având în mâna lui cheia abisului și un lanț mare.
    2. El l-a prins pe dragon și șarpele străvechi care este diavolul și Satana și l-a legat pentru o mie de ani.
    3. Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis și a pus sigiliul ca să nu mai înșele națiunile până la împlinirea celor o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp.
    4. Apoi am văzut niște tronuri. Celor care s-au așezat pe ele li s-a dat judecata. [Am văzut] și sufletele celor cărora li s-a tăiat capul din cauza mărturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu și care nu s-au închinat Fiarei și nici chipului ei, nici n-au primit semnul pe fruntea și pe mâna lor. Ei s-au întors la viață și au domnit cu Cristos o mie de ani.
    5. Ceilalți dintre morți nu au revenit la viață până când s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi.
    6. Fericit și sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi. Cea de-a doua moarte nu are nici o putere asupra acestora, ci ei vor fi preoții lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu el timp de o mie de ani.
    7. Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui
    8. și va ieși ca să înșele națiunile din cele patru colțuri ale lumii, pe Gog și pe Magog, și să le adune pentru război. Numărul lor este ca nisipul mării.
    9. Ele s-au suit pe fața pământului și au încercuit tabăra sfinților și cetatea iubită. Dar a căzut foc din cer și i-a mistuit,
    10. iar diavolul, cel care le-a înșelat, a fost aruncat în lacul cu foc și pucioasă unde se află Fiara și pseudoprofetul și vor fi chinuiți ziua și noaptea, în vecii vecilor.
    11. Apoi am văzut un tron mare alb și pe cel care șade pe el. Din fața lui au fugit pământul și cerul și nu s-a mai găsit loc pentru ele.
    12. Și am văzut morții, mari și mici, care stăteau în picioare înaintea tronului. Atunci s-a deschis cartea. A mai fost deschisă și o altă carte, cea care este a vieții. Și au fost judecați morții din cele scrise în cărți, după faptele lor.
    13. Marea a dat înapoi morții care erau în ea. Moartea și infernul au dat înapoi morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele sale.
    14. Atunci moartea și infernul au fost aruncate în lacul cu foc. Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc.
    15. Și, dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în lacul cu foc.

    Domnia de o mie de ani a lui Cristos

    Capitolul 20

    1 Apoi am văzut un înger coborându-se din cer și având în mâna lui cheia abisului și un lanț mare. 2 El l-a prins pe dragon și șarpele străvechi care este diavolul și Satana și l-a legat pentru o mie de ani. 3 Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis și a pus sigiliul ca să nu mai înșele națiunile până la împlinirea celor o mie de ani a. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp.
         4 Apoi am văzut niște tronuri. Celor care s-au așezat pe ele li s-a dat judecata. [Am văzut] și sufletele celor cărora li s-a tăiat capul din cauza mărturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu și care nu s-au închinat Fiarei și nici chipului ei, nici n-au primit semnul pe fruntea și pe mâna lor. Ei s-au întors la viață și au domnit cu Cristos o mie de ani. 5 Ceilalți dintre morți nu au revenit la viață până când s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi b. 6 Fericit și sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi. Cea de-a doua moarte nu are nici o putere asupra acestora, ci ei vor fi preoții lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu el timp de o mie de ani.

    Înfrângerea definitivă a Satanei

        7 Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui 8 și va ieși ca să înșele națiunile din cele patru colțuri ale lumii, pe Gog și pe Magog c, și să le adune pentru război. Numărul lor este ca nisipul mării. 9 Ele s-au suit pe fața pământului și au încercuit tabăra sfinților și cetatea iubită. Dar a căzut foc d din cer și i-a mistuit, 10 iar diavolul, cel care le-a înșelat, a fost aruncat în lacul cu foc și pucioasă unde se află Fiara și pseudoprofetul și vor fi chinuiți ziua și noaptea, în vecii vecilor.

    Judecata finală

        11 Apoi am văzut un tron mare alb și pe cel care șade pe el. Din fața lui au fugit pământul și cerul și nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Și am văzut morții, mari și mici, care stăteau în picioare înaintea tronului. Atunci s-a deschis cartea. A mai fost deschisă și o altă carte, cea care este a vieții. Și au fost judecați morții din cele scrise în cărți, după faptele lor. 13 Marea a dat înapoi morții care erau în ea. Moartea și infernul au dat înapoi morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele sale.
         14 Atunci moartea și infernul au fost aruncate în lacul cu foc. Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc. 15 Și, dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în lacul cu foc.

     

    Note de subsol

    a Încă de la începuturile Bisericii, acest text (20,1-6) a fost interpretat de unii scriitori creştini (Papias, Iustin, Irineu, Tertulian) în mod literal, aşteptându-se venirea lui Cristos pe baza unor calcule matematice. Această interpretare a fost abandonată încă de pe timpul sfântului Augustin ca fiind total străină şi incompatibilă cu ansamblul revelaţiei NT (cf. Mt 19,28; 1Cor 6,2; 15,24; 2Tim 2,12) şi cu învăţătura creştină autentică. Totuşi este propagată azi de unele secte ca anabaptiştii, adventiştii, martorii lui Iehova etc. Indicaţia temporală ce califică victoria lui Cristos de o mie de ani, în comparaţie cu timpul diavolului (puţin timp), are o valoare calitativă: "timpul lui Dumnezeu", care nu se poate măsura cu "timpul nostru" (2Pt 3,8), este tainic, dar îl califică plinătatea sa (1.000). Dimpotrivă, "timpul Satanei", şi el misterios, este, din punct de vedere calitativ, de neluat în seamă.
    b Prin faptul că martirii s-au implicat în lupta împotriva forţelor ostile lui Dumnezeu şi lui Cristos, până la sacrificarea vieţii lor, au învins răul organizat. Ei au dat dovadă de o vitalitate şi activitate asemănătoare activităţii lui Cristos cel înviat în realizarea împărăţiei lui Dumnezeu în istorie. Prima înviere (posibilă şi pentru creştinii care ascultă mesajul Apocalipsului) constă deci în capacitatea activă de a colabora cu Cristos cel înviat.
    c Gog şi Magog - aceste nume sunt menţionate şi în 1Cr 5,4 (Gog - unul dintre urmaşii lui Ruben) şi Gen 10,2 (Magog - un fiu al lui Iafet). Autorul Apocalipsului preia aceste nume din Ez 38-39, unde Gog este conducătorul năvălitorilor ce vin dinspre nord, din ţara Magog. Există încercări de a-l identifica pe Gog cu un personaj istoric (unii propun Gygos, regele Lidiei pe la 650 î.C.) şi de a localiza ţinutul Magog (la capătul de nord al lumii cunoscute pe atunci, în zona Mării Negre). În Apocalips, atât Gog, cât şi Magog apar ca personificări ale aliaţilor Fiarei în lupta împotriva lui Dumnezeu.
    d Câteva manuscrise importante adaugă: de la Dumnezeu.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro