Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

Trâmbița a cincea

Capitolul 9

¹ A sunat din trâmbiță cel de-al cincilea înger și am văzut o stea din ceruri care căzuse pe pământ. I s-a dat acesteia cheia fântânii abisului ^{a 2} și a deschis fântâna abisului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare, iar soarele și aerul s-au întunecat din cauza fumului fântânii. ³ Din fum au venit niște lăcuste pe pământ și li s-a dat o putere după cum au putere scorpionii pământului ⁴ și li s-a spus să nu dăuneze nici ierbii pământului, nici vreunei plante, nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. ⁵ Li s-a dat [putere] nu ca să-i ucidă, ci ca să-i chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este asemenea celui provocat de scorpion, când înțeapă un om. ⁶ În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi, vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.
     ⁷ Înfățișarea acestor lăcuste era asemenea cailor pregătiți de luptă. Pe capetele lor erau niște coarne ca de aur, iar fețele lor erau ca fețele oamenilor. ⁸ Aveau părul ca părul femeilor și dinții ca dinții leilor. ⁹ Aveau platoșe ca niște platoșe de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul carelor trase de mulți cai ce aleargă la luptă. ¹⁰ Aveau cozi cu ghimpi ca ale scorpionului și în cozile lor se afla puterea lor de a dăuna oamenilor timp de cinci luni. ¹¹ Aveau ca rege peste ele pe îngerul Abisului, iar numele lui în ebraică este Abaddon, iar în grecește Apollyon ^b.
     ¹² Primul "vai" a trecut, iată că mai vin două "vai-uri" după toate acestea.

Trâmbița a șasea

    ¹³ A sunat din trâmbiță și cel de-al șaselea înger și am auzit un glas [venind] parcă din cele patru coarne ale altarului de aur, care se află înaintea lui Dumnezeu, ¹⁴ spunând celui de-al șaselea înger care avea trâmbița: "Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare al Eufratului" ^c. ¹⁵ Și au fost dezlegați cei patru îngeri care erau pregătiți pentru ceasul și ziua și luna și anul acela ca să ucidă o treime dintre oameni. ¹⁶ Numărul călăreților din armata lor era de douăzeci de mii câte zeci de mii: am auzit numărul lor ^d. ¹⁷ Astfel am văzut în vedenie cai și călăreți: aveau platoșe ca de fier, de iacint și de pucioasă; capetele cailor erau asemenea unor capete de leu, iar din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasă. ¹⁸ Din cauza acestor trei plăgi: a focului, a fumului și a pucioasei care ieșeau din gurile lor, a murit o treime din oameni ¹⁹ pentru că puterea cailor era în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau asemenea șerpilor și cu ele vătămau.
     ²⁰ Ceilalți oameni, cei care n-au fost uciși de aceste plăgi, nici nu s-au convertit de la faptele mâinilor lor: n-au încetat să adore demonii și idolii de aur, de argint, de bronz, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble, ²¹ și nici nu s-au întors de la crimele lor, nici de la farmecele lor, nici de la desfrânarea lor, nici de la hoțiile lor.

 

Note de subsol

---

^a În tradiţia biblică, abisul se află în adâncurile pământului şi este locuinţa temporară a duhurilor rele care aşteaptă judecata finală.
^b Secţiunea trâmbiţei a cincea descrie activitatea forţelor demoniace în desfăşurarea istoriei. Căzut din zona transcendentă, demonul are o rază de acţiune limitată (pământ, abis), cunoscută oamenilor doar în mod obscur (fum). Activitatea lui, permisă de Dumnezeu, (i s-a dat cheia), cunoaşte momente de intensitate variabilă, în funcţie şi de colaborarea umană (activitatea distructivă a lăcustelor se limitează la cinci luni, martie-august, sezonul unei vegetaţii complete). Violenţa şi devastarea provocată de forţele demoniace este prezentată în forme variate: război (cai pregătiţi de luptă, care de lupte, platoşe), setea de putere (coroane ca de aur, feţe ca ale oamenilor), seducţia feminină (părul de femeie), cruzimea în relaţiile sociale (dinţi de leu), violenţă unită cu perfidie (coada scorpionului). Inspiratorul tuturor acestor rele este Abaddon-Apollyon = exterminatorul. În tradiţia vetero-testamentară apare împreună cu moartea, sheolul, mormântul (Prov 15,11; Ps 88,12), iar în literatura rabinică indică o parte a Gheenei.
^c După o temă iudaică populară, Eufratul ar fi zona de provenienţă a răului de unde intră în acţiune forţele demoniace. Această tradiţie se bazează pe rolul jucat de imperiile din Mesopotamia (Asiria şi Babilon) în devastarea Palestinei.
^d Forţele demoniace sunt supuse unui plan al lui Dumnezeu fixat în detaliu (v. 15), dar acţionează cu modalităţi, legi şi un stil de care oamenii îşi pot da seama doar parţial. Combinând simbolismul teriomorfic cu cel antropologic şi aritmetic, autorul Apocalipsului creează o imagine uimitoare a puterii şi a absurdului intrinsec al demoniacului. Exagerarea hiperbolică a numărului are rolul de a impresiona, şi nu de a da o semnificaţie.