Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

Cartea cea mică

Capitolul 10

¹ Și am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului său era curcubeul, fața lui era ca soarele, iar picioarele lui ca niște stâlpi de foc. ² El avea în mână o carte mică, deschisă ^a. Și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ ³ și a strigat cu glas puternic, așa cum rage leul. Când a strigat el, au răsunat cu vuiet cele șapte tunete, ⁴ iar când au răsunat cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas din cer spunând: "Sigilează ceea ce au vorbit cele șapte tunete și nu le scrie!" ⁵ Atunci, îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer
⁶    și a jurat pe cel care este viu
    în vecii vecilor,
    pe cel care a creat cerul și cele ce sunt pe el,
    pământul și cele ce sunt pe el,
    marea și cele ce sunt în ea:
    "Nu va mai fi timp!"
⁷ Însă în zilele când va vorbi cel de-al șaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiță, se va împlini misterul lui Dumnezeu ^b, așa cum a revelat el slujitorilor săi, profeții.
     ⁸ Și glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: "Du-te și ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ". ⁹ M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: "Ia-o și mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea". ¹⁰ Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului și am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o mi s-a umplut stomacul de amărăciune. ¹¹ Apoi mi-a zis: "Trebuie să profetizezi din nou cu privire la popoare, națiuni, limbi și multe imperii".

 

Note de subsol

---

^a Termenul grec biblaridion, care apare numai aici în Biblie, este un dublu diminutiv de la carte şi ar fi lit.: cărticică mică. Spre deosebire de "Cartea cu şapte sigilii" (cap. 5), care anunţă misterul lui Cristos, rolul lui în împlinirea planului lui Dumnezeu, această carte mică precizează partea pe care oamenii trebuie să şi-o asume în raport cu planul de mântuire al lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să aştepte în mod pasiv, ci trebuie să interpreteze şi să împlinească mesajul profeţilor.
^b Expresia misterul lui Dumnezeu, ca şi în 1,20 şi 17,5 se referă la planul transcendent al lui Dumnezeu, care nu poate fi tradus în termeni umani perfect echivalenţi şi de aceea este necesar simbolul. Acest plan nu este abstract, ci se realizează în istorie. Imaginile simbolice ale profeţilor trebuie să-şi găsească o identificare concretă prin discernământul comunităţii credincioşilor.