Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

4. CELE ȘAPTE CUPE

Capitolul 16

¹ Și am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor șapte îngeri: "Mergeți și vărsați cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!"
     ² Atunci a plecat primul și a vărsat cupa lui pe pământ și a apărut o rană dureroasă și periculoasă pe oamenii care aveau semnul Fiarei și s-au închinat chipului ei.
     ³ Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare și ea a devenit sânge ca al unui mort și orice suflare de viață a pierit: tot ce era în mare.
     ⁴ Și al treilea și-a vărsat cupa în râuri și izvoarele de apă, iar acestea au devenit ^a sânge. ⁵ Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor spunând:
    "Drept ești tu, cel care ești și care erai, Cel Sfânt,
    pentru că ai făcut această judecată.
⁶    Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților
    iar tu le-ai dat să bea sânge:
    au meritat-o".
⁷    Și am auzit altarul spunând:
    "Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic,
    adevărate și drepte sunt judecățile tale!"
     ⁸ Al patrulea a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc, ⁹ iar oamenii au fost arși de căldura toridă. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu care are putere asupra acestor plăgi și nu s-au convertit ca să-l preamărească.
     ¹⁰ Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] își mușcau buzele de durere. ¹¹ Și au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.
     ¹² Apoi al șaselea și-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufratul, și apa lui a secat ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. ¹³ Atunci am văzut [ieșind] din gura dragonului, din gura Fiarei și din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niște broaște. ¹⁴ De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.
     ¹⁵ "Iată, eu vin ca un hoț. Fericit cel care veghează și își păstrează hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea" ^b.
     ¹⁶ Și i-a adunat în locul numit în evreiește Armaghedon ^c.
     ¹⁷ Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa în aer și a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: "S-a făcut!" ¹⁸ Și au urmat fulgere, glasuri și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost! ¹⁹ Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și și-a adus aminte Dumnezeu de Babilonul cel mare ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse. ²⁰ Atunci, orice insulă a fugit și munții nu au mai fost găsiți. ²¹ Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talant ^d fiecare. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.

 

Note de subsol

---

^a Unele manuscrise au: iar aceasta a devenit.
^b Poziţia întregului verset pare curioasă. Exegeţii au propus diferite alte locuri unde ar fi putut sta, dar toate manuscrisele îl au în acest loc. Se pare că autorul în mod intenţionat vrea să sublinieze că nu se poate privi istoria, oricât de crudă ar fi, fără a vedea într-însa o tensiune către venirea viitoare a lui Cristos. În faţa acestei perspective, comunităţii creştine i se cere să vegheze şi să fie deschisă către viitorul care îl apropie pe Cristos.
^c Este transcrierea ebraicului Har-Meghiddo - colina Meghido, care se află în partea de nord a Israelului. A fost scena multor bătălii în VT (Jud 5,19; 2Rg 23,29-30; 2Cr 35,22). Cetatea Meghido era o fortăreaţă ce controla răscrucea drumurilor comerciale. Pentru a domina comerţul şi politica, era necesară ocuparea fortăreţei. Pierderea ei însemna pierderea hegemoniei.
^d un talant = 34,273 kg.