1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)

traducerea ortodoxă
Instit. Biblic şi de Misiune

    Capitolul 34

    1. Deșarte nădejdi și mincinoase își face omul cel neînțelegător și visurile fac pe cei neînțelepți să-și iasă din fire.
    2. Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor.
    3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
    4. De la diavol ce poți scoate curat? Și din minciună ce poți scoate adevărat?
    5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele deșarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
    6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
    7. Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele.
    8. Fără minciună se împlinește legea și înțelepciunea este desăvârșită în sinceritate.
    9. Omul învățat multe a cunoscut și cel care știe multe înțelepțește va grăi.
    10. Cel care nu a învățat știe puține, iar cel care a umblat multe țări a înmulțit înțelepciunea.
    11. Multe am văzut în călătoriile mele și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
    12. De multe ori am fost în primejdie de moarte și am scăpat prin acestea.
    13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
    14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
    15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
    16. Și în cine se reazemă și cine este întărirea lui?
    17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic și întărire vajnică este Domnul;
    18. Adăpost împotriva vântului din deșert, umbră împotriva arșiței de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
    19. El înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare.
    20. Cel care jertfește din nedreptate, aduce prinos hulit și nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
    21. Nu binevoiește Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiți; nici înmulțirea jertfelor celor nelegiuiți nu curățește păcatele.
    22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
    23. Pâinea celor lipsiți este viața săracilor și cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
    24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca și cel care omoară pe aproapele său, și cel care oprește simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
    25. Când unul zidește și altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
    26. Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
    27. Cine se spală de la mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
    28. Așa omul cel care postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.
    29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Și ce a folosit smerindu-se pe sine?
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare

    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51


     
    © 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro